Fara doar si poate, RM are nevoie de un vector de tractiune economica precum Romania pentru a evita subdezvoltarea, un vector similar celui de care a beneficiat si beneficiaza tara noastra din partea UE. Pentu cei pentru care motivatiile si responsabilitatea istorica nu sunt suficiente, macar dorinta de a evita prezenta unui stat-esuat la granitele Romaniei ar trebui sa fie o ratiune suficient de puternica pentru a fi de acord ca nu putem sta cu mainile in san. Datele statistice explica urgenta necesitatii remorcarii RM. In anul 1995, PIB-ul pe cap de locuitor in Moldova era de 35% din cel al Romaniei. In 2014, ponderea scazuse cu aproape 10 puncte procentuale, la 26%. Deci practic RM se decupleaza din ce in ce mai mult de Romania. Cu cat demararea procesului de integrare economica se amana mai mult, cu atat va fi mai scump.

O intrebare legitima pentru unii moldoveni ar fi: “Nu ar putea si Rusia sa joace rolul de vector de tractiune? De ce neaparat Romania?”. Raspunsul il da tot statistica. Rusia este de departe cel mai mare investitor in economia RM. Oficial, in 2014, investitiile directe din Rusia reprezentau 25% din total, dar daca adaugam la acest procent o parte din investitiile provenind din Cipru sau Olanda, tari folosite de investitori pentu domiciliul vehiculelor de investire, putem estima ca ponderea investitiilor rusesti bate mai degraba spre 35% sau chiar mai sus. Romania se afla pe locul 7, cu o pondere de 5,7%.

Cu o pondere atat de mare, vectorul dezvoltarii rusesti ar fi avut toate motivele sa se manifeste deja. Insa, in mod evident, nu facut-o. In ultimii 15 ani, RM a inregistrat un decalaj negativ in crestere nu doar fata de Romania, ci, intr-o proportie similara, chiar si fata de Rusia. In acest context, merita subliniat efectul diametral opus pe care l-au avut investitiile vestice in Romania, ajutand-o sa micsoreze decalajul de dezvoltare fata de vestul Europei.

Deci intrebarea cu adevarat importanta nu este “daca” Romania ar trebui sa sprijine dezvoltarea Moldovei, ci “cum” si “cand”. Esential cred ca este sa prevaleze o abordare pragmatica si rationala. Romania este o tara prea saraca pentru a-si putea permite sa aloce bani pe criterii mai degraba emotionale decat economice. E un element important, deoarece, de ani de zile, relatia cu RM a beneficiat de foarte multe emotii si de foarte putin pragmatism. Rezultatele se vad…

Trebuie spus de la bun inceput ca premisele angajarii Romaniei intr-un astfel de proiect sunt nefavorabile. Romania pur si simplu nu are o poveste de succes in privinta elaborarii si finantarii unei strategii nationale de dezvoltare. Marturie in acest sens stau disparitatile mari de dezvoltare dintre diferitele regiuni al tarii sau dintre sate si orase. Emblematic si extrem de relevant pentru aceasta discutie este faptul ca una dintre victimele lipsei unei strategii de dezvoltare este Moldova….din Romania.

A doua premisa economica nefavorabila este legata de faptul ca Romania are cel mai mic buget raportat la PIB din Europa. Cum poti sa te manifesti ca un jucator regional important militar, economic etc. cu un buget foarte mic si cu deficit bugetar in crestere? Cam greu sa faci mecenat in aceste conditii, fara sa afectezi prioritatile de dezvoltare ale propriei tari.

In esenta, finantarea unui program de dezvoltare a RM ar putea avea doua surse: privata sau publica. Viabilitatea unei combinatii dintre cele doua va decurge din analizele ce urmeaza.

Primul segment de finantatori privati este format din populatie. Este realist? Si daca da, este de dorit? Raspunsul meu hotarat este “nu” la ambele intrebari. Romanii au o aversiune relativ mare la risc, atitudine care isi are originea in experientele traumatizante ale scandalurilor financiare din ultimele decenii, dar si un grad scazut de educatie financiara. Acest comportament este reflectat de faptul ca fondurile de investitii cele mai populare sunt cele monetare si de obligatiuni, in timp ce fondurile de actiuni, adica cele mai riscante, sunt mult mai putin populare. Nota bene, ponderea majoritara a fondurilor de actiuni o au cele care investesc in actiuni romanesti si europene.

RM este in mod clar o destinatie de investitie mult mai riscanta, indiferent daca vorbim de titluri suverane, obligatiuni corporatiste sau participatii in firme. Din acest motiv, apetitul romanilor (din Romania) pentru o expunere la un astfel de emitent va fi ca si inexistenta. Ar fi o mare greseala invocarea unor criterii emotionale pentru a convinge populatia sa participe la un astfel de proiect. Eventualele dezamagiri si frustrari investitionale ulterioare vor fi de natura sa puna sub semnul intrebarii atitudinea majoritar pozitiva pe care o au in prezent romanii fata de RM, punand pe butuci pe termen lung intreg demersul. Si chiar nu merita. Sumele stranse de la populatie oricum nu ar face diferenta.

A doua sursa de finantare privata ar fi persoanele juridice, cu alte cuvinte mediul de afaceri din Romania. Prima intrebare este: “Este el cu adevarat dorit in RM?” Semnalul politic in acest sens este foarte important, mai ales dupa o perioada in care, politic, par sa fi fost preferate investitiile din Rusia. In al doilea rand, doar o declaratie politica nu va fi suficienta. Investitorii, indiferent de unde provin, au nevoie de un mediu de afaceri prietenos in tara pe care o vizeaza. Mai mult, firmele romanesti nu au nevoie de intermediari pentru a investi in Moldova. Sunt investitori sofisticati, capabili sa identifice  oportunitatile si sa evalueze riscurile aferente investitiilor. Nu au nevoie decat de “europenizarea” mediului de afaceri si de un semnal politic factual, nu verbal, ca investitorii din Romania sunt doriti.

In sfarsit, ultima sursa de finantare a proiectului este cea guvernamentala. De abia aici invocarea planului Marshall poate avea sens si poate oferi niste similitudini si idei interesante. Planul Marshall a fost un demers finantat de guvernul S.U.A. pentru sprijinirea dezvoltarii tarilor europene devastate de cel de al doilea razboi mondial. De ce de guvern? Pur si simplu deoarece mediul privat percepea ca fiind prea riscante investitiile in economiile ruinate ale Europei. In plus, implicarea de fonduri guvernamentale a permis alocarea unor sume suficient de mari, a dat posibilitatea oferirii de fonduri nerambursabile si, nu in ultimul rand, a permis urmarirea unor prioritati geopolitice. Saracia extrema prezenta in majoritatea tarilor europene favoriza ascensiunea partidelor comuniste, cu simpatii sovietice, mai ales in tari precum Grecia, Italia sau Franta. Orice asemanare cu stiuatia din Moldova nu este intamplatoare.

Ca si planul Marshall, un plan de asistenta a RM ar trebui sa fie un plan multianual. Deci care sa anticipeze sumele puse la dispozitie pe cativa ani de acum incolo. Aceasta ar permite lansarea unor proiecte de dezvoltare cu bataie mai lunga, in conditiile in care finantarea ar fi garantata. Dar e Romania capabila sa aiba o planificare bugetara multianuala?

Finantarea ar trebui sa sustina proiectele de dezvoltare, cele menite sa produca in mod sustenabil locuri de munca, prosperitate si ridicarea nivelului de trai. Finantarea nu ar trebui sa se orienteze pe obiective pe termen scurt, de tip asistenta sociala. Conform modelului Marshall, planul de dezvoltare ar trebui gandit in RM si trimis apoi spre evaluare, aprobare si finantare in Romania.

Pogramul ar trebui sa fie de tip win-win prin faptul ca banii vor fi folositi pentru achizitionarea cu precadere a serviciilor si bunurilor romanesti. In felul acesta si economia romaneasca va beneficia de alocarile bugetare facute in folosul RM.

Tot dupa modelul planului Marshall, in interiorul guvernului Romaniei ar trebui infiintata o “Agentie  pentru dezvoltarea Republicii Moldova”, condusa de un reprezentant al mediului de afaceri romanesc. Banii furnizati ar trebui sa se indrepte in principiu spre grant-uri (bani nerambursabili) sau spre credite cu dobanda scazuta. Intrarea cu participatii in firme fie ar creste profilul de risc al investitiilor (participatie minoritara), fie  ar complica-o foarte mult, necesitand resurse si competente suplimentare (participatie majoritara). De altfel, nu e treaba statului sa devina actionar, mai ales ca nici nu se pricepe prea bine la asa ceva.

In concluzie, ideea furnizarii de asistenta financiara de catre Romania in scopul dezvoltarii RM nu este rea si are mult sens din perspectiva intereselor geopolitice pe care le are tara noastra. Insa un program de asistenta fara angajamentul ferm al partii moldovene in directia reformelor este o iluzie si nu are cum sa functioneze. Un astfel de program nu se poate realiza in pofida, ci doar impreuna cu decidentii din RM. Exista insa si un proiect pentru care nu este nevoie de co-optarea nimanui si care depinde doar de noi: strategia de dezvoltare a Moldovei din Romania. O conectare a Moldovei noastre la coridoarele de transport vest-est si, astfel, la fluxurile de capital, ar avea un efect de antrenare peste Prut, care cred ca nu ar trebui neglijat. Si pentru lipsa unei astfel de strategii nu mai putem da vina pe nimeni din afara.

In plus, orice model de finantare a RM ar trebui realizat co-optand si practicieni, astfel incat un astfel de plan sa nu ramana iarasi un demers pur teoretic. Romania are astfel de experti si cooptarea lor la validarea proiectelor ar evita surprizele. Sau dezamagirile.

Un weekend placut!