Adriana
Publicat în 29 august 2018, 08:38 / 253 elite & idei

Radu Preda: „Realizări de tipul Casei Poporului nu sunt neapărat elemente de blazon pentru o naţiune. La şantier se murea şi se betona”

Radu Preda: „Realizări de tipul Casei Poporului nu sunt neapărat elemente de blazon pentru o naţiune. La şantier se murea şi se betona”
+ Observator

Radu Preda, preşedintele Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER) a vorbit despre necesitatea investirii cu sens, cu mesaj, a clădirilor care au fost martori tăcuţi ai suferinţelor deţinuţilor din timpul comunismului. La Conferinţa Internaţională „Clădiri Totalitare”,care a avut loc luni, Preda a reamintit: „libertatea noastră de acum este orice altceva, dar nu întâmplătoare”.

Cercetarea sociologică arată că generaţia tânără intră „în fluxul conştiinţei publice fără a avea tot timpul o imagine clară” despre ce s-a întâmplat în comunism, a explicat Radu Preda, preşedinte IICCMER, în încheierea Conferinţei „Clădiri Totalitare”.

Preda a pus accentul pe o idee simplă, dar esenţială, că libertatea de care românii se bucură astăzi nu este întâmplătoare, ci una pentru care „cineva, şi nu puţini oameni, milioane de oameni, au suferit cândva”.

Libertatea ca rod al suferinţei

Fiind un dar spiritual, abia în prezent avem roadele liberăţii, deşi sacrificiile pentru acesta au fost făcute în anii ’50-’60 şi după aceea. Un fel de „teorie a vaselor comunicante aplicată la nivelul istoriei”.

„Suferinţele oamenilor cunoscuţi şi necunoscuţi de acum câteva decenii, abia acum îşi arată roadele. De aceea zic că noi avem o libertate plătită în avans. Suntem uzufructuarii unui sacrificiu pe care dacă nu-l vedem aşa, înseamnă că-l ratăm incluzându-l eventual la categoria cinismelor istorice”- Radu Preda.

Astfel, pentru ca sacrificiile celor dispăruţi în comunism să nu fie în zadar- „un simplu ghinion”-, cei din prezent trebuie să îi dea un sens, o noimă, iar acest lucru se realizează dacă înţelegem libertatea de azi ca rezultatul generaţiilor anterioare care, din păcate, nu mai au voce. Foştii deţinuţi politici din timpul regimului comunist dispar, şi cu ei, şi poveştile lor, pentru că, după cum a explicat directorul IICCMER, „nu toţi au scris, nu toţi vor să-şi aducă aminte în detaliu neapărat. Au o jenă istorică faţă de ceea ce au putut suferi din partea unor compatrioţi”.

De aici rezultă şi necesitatea investirii cu sens în clădirile care sunt, aparent, mute, dar care reprezintă martore istorice ale acestor oameni. De la sedii de securitate, la sedii de partid şi până la penitenciare precum cel de la Jilava sau de la Râmnicu Sărat, toate poartă amprenta ultimei lor „folosiri masive” care s-au închis odată cu amnistia mare din ’64. Chiar şi după acest episod însă, cinismul simbolic al regimului comunist nu a pălit. Spre exemplu, la închisoarea de la Râmnicu Sărat, supranumită Închisoarea Tăcerii, locul în care au fost chinuţi Corneliu Coposu şi liderul ţărănist Ion Mihalache, „după ce au plecat oamenii, au dat năvala legumele şi fructele…acolo unde au fost chinuiţi oamenii, să fie depozitate legume şi fructe…”.

Citeste mai mult: adev.ro/pdtjdl

Ultima ora:

ObservatorVino și descoperă arta viitorului la Biblioteca Centrală Universitară Carol I

PoliticAndrei Caramitru: Războiul din Ucraina si problemele pe care le avem acum vin de fapt dintr-o ideologie veche

EconomieRadu Hanga: OMRO IFN îşi continuă finanţarea prin bursă şi listează obligaţiuni în valoare de 10 milioane de lei

ExternSebastian Burduja: Vă propun să marcăm ziua Europei cu un exercițiu de sinceritate

SocialManuela Catrina: Cum stati cu parolele?

EvenimenteVino și descoperă arta viitorului la Biblioteca Centrală Universitară Carol I

CulturaCristina Popescu: Faună protejată din Marea Neagră

EditorialRadu Puchiu: 𝗠𝗶𝗻𝗶𝘀𝘁𝗿𝘂𝗹 𝗽𝗲𝗿𝗳𝗲𝗰𝘁



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe