OraNoua.ro
Publicat în 28 decembrie 2016, 19:22 / 341 elite & idei

Radu Preda: Sag mir, wo die Blumen sind

Radu Preda: Sag mir, wo die Blumen sind

de Radu Preda

Zilele acestea, într-un paralelism aproape sfidător cu alte evenimente mai urgente, s-au înşiruit manifestările de comemorare a celor care au căzut în acel decembrie însângerat din 1989. Unii au fost amintiţi însă în treacăt, aproape deloc.

A devenit o „tradiţie“ ca an de an, de aproape trei decenii deja, să aducem un omagiu sutelor şi miilor de oameni care, din voinţa lor expresă, formulată ca atare, sau dintr-o tragică aliniere a mai multor factori, afându-se când şi unde nu trebuia, au murit la temelia României post-comuniste. Noi, cei de azi, suntem beneficiarii direcţi ai acestor nume, care nu spun pentru mulţi mai nimic. Există câteva străzi, plăci şi statui, dar recunoştinţa nu se simte la temperatura pe care sacrificiul lor ar fi reclamat-o din partea noastră.

Ne aflăm, din păcate, încă în plin proces de clarificare a cauzelor care au făcut din România excepţia dureroasă a căderii comunismului în Europa Centrală şi de Est. Nici azi nu ştim de ce a trebuit să plătim un preţ atât de mare, de ce în ciuda evidenţei crimelor criminalii nu sunt identificaţi. Am mai scris despre asta: modul cum se deschide un nou capitol de istorie determină, direct sau nu, ceea ce urmează. Or, ambiguitatea este celălalt nume al tranziţiei noastre. Născuţi în sânge, maternitatea în care am venit pe lume este o garnizoană din Târgovişte.

În lipsa unor politici memoriale coerente – cum ar putea ele însă exista, câtă vreme narativul istoric este incomplet?! – nu mă miră că ignorăm faptul esenţial că libertatea din 1989 a fost plătită în avans, cu mult timp înainte, de cei care au îndurat închisorile şi lagărele de exterminare prin muncă. Tenacitatea comunismului de a elimina pe toţi cei care ar fi putut să i se opună a creat, paradoxal, nu atât victime, cât luptători care au învins peste timp, la distanţă de decenii. Unii, nu puţini, au apucat să vadă schimbarea.

Azi, pe durata extrem de concentrată a doar câtorva minute, în prezenţa unei duzine de persoane, a avut loc prima comemorare a luptătorilor anticomunişti în faţa monumentului dedicat lor în Piaţa Presei Libere. Este un pas către recuperarea memoriei integrale. Măcar acum, foştilor deţinuţi politici le-a fost făcută o tardivă, dar binevenită, reverenţă. Pe măsură ce aceştia vor pleca dintre noi, va trebui să ne asigurăm că nu îi ignorăm iarăşi. În rest, nu pot decât să reascult – pentru a câta oară? – pe Marlene Dietrich: „Sag mir, wo die Blumen sind…“ (n.r. – „Spune-mi unde sunt florile…“).

adevarul.ro

Ultima ora:

ObservatorAndreea Paul: Digitalizarea administrației – România are nevoie de un plan coerent pe verticală

PoliticSebastian Burduja propune o întâlnire cu părţile implicate în problema gunoiului şi constituirea unui grup de lucru

EconomieBogdan Chiriţoiu: 2020 a fost clar un an diferit; pe ansamblu economia noastră a mers surprinzător de bine

ExternMarco Badea: Moștenirea politică a lui Netanyahu nu va fi o națiune mai sigură, ci o societate israeliană profund fracturată, care trăiește în spatele zidurilor

SocialManuela Catrina: Ne luptam cu birocratia, iar unii cred ca hartia e mai safe

EvenimenteAndreea Paul: Digitalizarea administrației – România are nevoie de un plan coerent pe verticală

CulturaIonuț Vulpescu: Proiectul pe care l-am inițiat, prin care mi-am propus să rezolv una dintre problemele dificile cu care se confruntă în special muzeele, a devenit lege!

EditorialCorneliu Vișoianu: Voluntarul și Club România după 10 ani | Bogdan Gavrilă, Spiritul Voluntarului care dă, fară să aștepte răsplată ci doar construiește ”Zero-risk” society



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe