OraNoua.ro
Publicat în 1 februarie 2017, 18:19 / 473 elite & idei

Razvan Orașanu: Care e miza la referendum? Ce efecte ar avea graţierea şi ce mai vrea şi CEDO? Care sunt soluţiile alternative? (Actualizat)

Razvan Orașanu: Care e miza la referendum? Ce efecte ar avea graţierea şi ce mai vrea şi CEDO? Care sunt soluţiile alternative? (Actualizat)

de Razvan Orașanu

Protestele au fost din nou foarte clare. Referendumul anunțat de Președintele Iohannis (procedură declanșată pe 24 ianuarie 2017) ar avea  termenul de 20 de zile pentru a-şi produce efectele, termen de consultare al Parlamentului care expiră pe 12 februarie, iar consultarea populară ar trebui să fie decisivă pentru a contura opțiunea legislativă – o eventuală decizie anterioară ar avea consecințe greu de calculat. După 12 februarie, Preşedintele poate emite oricând decretul de convocare efectivă a referendumului consultativ, Autoritatea Electorală Permanentă având obligaţia de a aduce la zi Registrul Electoral, iar Guvernul având obligaţia de a emite hotărârile efective pentru alocare de resurse umane, logistice şi bugetare pentru derularea efectivă a referendumului.  Rezultatul are nevoie tot de Parlament pentru punerea în aplicare, cum a demonstrat experiența referendumului prin care se cereau 300 de parlamentari.
I. Referendumul de peste două săptămâni şi ceva: ce spune legea?

Deși cifrele vor fi probabil revizuite de urgenţă, ele nu pot fi substanțial diferite de cele de la alegerile parlamentare din 11 decembrie 2016 şi sunt esenţiale în poziţionarea tuturor forţelor politice. Concret, vorbim de 18.935.857 de alegători, dintre care 609.962 în străinătate și restul în țară. (fig 1)

Mai departe, Legea Referendumului, respectiv Legea nr. 3/2000 a fost modificată pe 16.12.2013 printr-o hotărâre adoptată de Parlament (semnează  Valeriu Zgonea şi Crin Antonescu) prin care art. 5 alineatul 2 se modifică și are următorul cuprins: “Referendumul este valabil dacă la acesta participă cel puțin 30% din cei înscriși pe listele permanente”. 30% din 18.935.857 oameni reprezintă 5.680.757 de votanţi, prin urmare referendumul va fi valabil (prima condiţie) dacă vor participa cel puțin acest număr de oameni. Pentru comparație, numărul oamenilor care l-au votat pe Klaus Iohannis în turul doi al alegerilor prezidențiale în 2014 este de 6.288.769. Modificarea legii efectuată de Parlament în 2013, respectiv pentru ca validarea rezultatelor să fie realizată (a doua condiţie) trebuie să se pronunțe cel puţin 25% din cei înscriși pe listele permanente, adică 4.733.964 persoane cu voturi valabil exprimate (fig 2) .  A treia condiţie – opţiunea câştigătoare ar avea cel puţin 50%+ 1 din aceste voturi valabil exprimate.

Pentru ilustrare mentală, ne putem imagina o situaţie absurdă, ridicolă şi puţin probabilă dar care ne ajută să înţelegem cele trei praguri. Pot participa minim 5.680.757 de oameni  sau mai mulţi dintre care peste un milion să aibă voturi nule (de exemplu lăsate albe sau stampilate pe ambele căsuţe) astfel încât să avem voturi valabile cel puţin 4.733.964. Acum, pentru ca iniţiativa să aibă succefis ar putea fi exprimate 2.366.982 + 1 voturi pentru opţiunea câştigătoare (răspunsul poate fi „DA” „NU”, depinde cum va fi formulată întrebarea). Nu că ar fi vital, însă legea mai prevede suplimentar  la articolul 35 că „Textul buletinului de vot se va tipări cu litere corp 24, romane verzale drepte, de culoare neagră. Pătratul cu menţiunea “DA” sau “NU” va avea latura de 4 cm.” Esenţialul e însă altul: dacă aceste trei praguri nu sunt atinse simultan (sau concomitent, dacă vreţi), referendumul nu este validat.
II. Care este realitatea penitenciarelor,  pe ce se bazează disputa naţională legată de graţiere?

Nu va înceta niciodată să mă suprindă capacitatea eternei şi fascinantei Românii, mai ales atunci când e implicată o acţiune birocratică de colectare de date, de a crea efervescență naţională în timp ce suntem cu totul în beznă legat de cifrele efective care descriu situaţia la zi. La momentul scrierii acestui articol, raportul Autorităţii Naţionale a Penitenciarelor pe 2016 nu e disponibil – iar prima măsură care ar trebui cerută de toată lumea, inclusiv de protestatari ar fi tocmai aceasta: impunerea unui termen foarte scurt în care Autoritatea să îşi definitiveze tabloul activităţii, întocmai în parametrii prevăzuţi de lege. În aprilie va fi prea târziu.  În lipsa raportului nu putem decât să dăm în bobi în anul de graţie 2017 folosindu-ne de cifrele pe 2015, ultimele cifre disponibile public. În lipsa cifrelor precise, ministrul descrie o „situaţie alarmantă”, televiziunile sunt în delir cu „200% supra-aglomerare”, în timp ce sindicatul din penitenciare descrie o situaţie gestionabilă. Iată un exmplu clar de „a bate câmpii cu graţie”, vorba lui George Călinescu în critica despre „Pseudokynegetikos”-ul lui Alexandru Odobescu. Singura cifra pe care o ştim la zi este efectivul de pușcăriași la data de 25 ianuarie 2017 conform site-ului Administrației Naționale a Penitenciarelor, respectiv 27.473 de persoane private de libertate, cifră ce poate compara cu un vârf de 33.434  deţinuţi în 2013, în rest nu avem compoziţie, detaliere pe infracţiuni, etc.
III. Dincolo de graţiere, ce soluții ar putea?

A se observa pentru început o frază cheie ascunsă în pagina 24 a Raportului ANP pe 2015: ”În situaţia asigurării unei suprafeţe de 4m2/deţinut, standard impus de CEDO şi CPT, deficitul ajunge la 9.556 locuri de cazare.” Carevasăzică, să observăm pentru început că măsurile preconizate prin ordonanţe, de reducere cu 2 – 3.000 de locuri, sunt de fapt ineficiente pentru combaterea problemei, deşi costurile ar fi enorme legate de credibilitatea sistemului de justiţie în ansamblul său, în societate, nemaivorbind de credibilitatea europeană în contextul noului raport MCV de zilele trecute.

III.1.  Noi spaţii de cazare

Prima soluție se referă la construcția de noi penitenciare sau extinderea celor existente. În cazul Italiei acest lucru s-a făcut în timp record (aproximativ un an), în cazul României există nişte paşi făcuţi. În primul rând, un studiu de prefezabilitate legat de construcția a două noi penitenciare de 1000 de locuri (Caracal şi Berceni), lucru menționat și în raportul ANP din 2015. De pildă, 300 de locuri de detenţie au fost finalizate în 2015 la Codlea (100) şi Mărgineni (200).  Nu există niciun motiv pentru care un astfel de penitenciar să nu poată fi construit rapid. O a doua soluție menționată în raportul ANP a fost transformarea unor spații comune în spații de cazare. Câteva sute de astfel de noi locuri s-ar putea obține în acest fel. A treia soluţie conform raportului este “identificarea clădirilor din cadrul locurilor de deţinere, în vederea transformării în spaţii de cazare (lucrări de reparaţii curente şi capitale)”. Mai este și un penitenciar facut de jumătate, dar abandonat de mai mulți ani – investiția s-a degradat, nimeni nu își asumă să o ducă la capăt (vezi aici, povestea e a Știrilor ProTV: http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/cladirea-de-lux-de-langa-bucuresti-lasata-sa-se-deterioreze-in-care-puteau-fi-incarcerati-400-de-detinuti.html). În fine, preluarea de noi spaţii şi tranformarea lor ar putea fi de asemenea relativ simplă, de altfel știrea de mai sus menționează 14 terenuri sau clădiri transferate doar de la Ministerul Apărării. De pildă, cine votează  pentru ca inutilul hotel de protocol Triumf deţinut de RAPPS chiar pe Kisselef sa poată deveni o unitate de cazare, fie și pentru deținuți minori?

III.2. Munca pe timpul zilei

O declarație a Ministrului Justiției arată că un penitenciar și-a rezolvat problema aglomerării prin scoaterea deținuților la muncă în timpul zilei. Acest lucru a fost invocat în interviul de la HotNews și este o posibilă soluție, dar trebuie văzut în ce măsură penitenciarul care a aplicat soluţia respectă cererile CEDO. În prezent un număr în creștere procentuală muncesc (29% în 2015, erau doar 27% în 2014), însă numărul efectiv, de 8.462 ar putea urca semnificativ, cu anumite eforturi. Ţintă ar trebui să fie în doi-trei ani dublarea acestui număr, cu efecte favorabile şi pentru aglomerarea penitenciarelor.

III.3. Care e cauza amânărilor repetate din comisiile de eliberare condiţionată?

A treia soluție vine tot din raportul ANP și din compararea datelor cu datele anterioare, în special a datelor legate de procentul celor care sunt acceptați pentru eliberare de către comisii și cei care sunt amânați. Figura 4 de mai jos arată limpede o scădere constantă a propunerilor de eliberare faţă de 2010, în acelaşi timp se constată o creştere a celor amânaţi pentru o nouă analiză de la circa 40% în 2010 la 47% în 2015. Ar trebui eşantionată clar această situaţie, cărui fapt obiectiv i se datorează discrepanțele şi ce s-ar putea face altfel?  Avantajul acestei măsuri ar fi că clemența arătată ar fi doar legată de bunul comportament al deținutului și reformarea conform legislației și nu de bunul plac al Parlamentului care realizează o grațiere colectivă. Judecata ar fi evident individuală.

III.4. Buget cu cel puţin 12-18% mai mare

A patra soluție ar fi alocarea unui buget mai mare în special un buget complet care să rezolve  problema igienizării și lipsei reparațiilor din aceste locuri. O statistică din 2015 arăta 5 penitenciare care au apă curentă de 3 ori pe săptămână. Vedeți situația completă de mai jos, în figura 5, aşa cum arăta ea în 2015, însă din câte susţin reprezentanţii sindicatelor problema e rezolvată acum 100% în toate penitenciarele, dar o situație la zi nu e publicată. Era incredibilă intenţia anunţată prin prima formă de buget de diminuare a fondurilor ANP – un semnal foarte prost având în vedere necesitatea unor progrese rapide până în septembrie 2017.

III.5. Analiza pe grupe de vârstă

A cincea soluție vine din analizarea componentei pe praguri de vârstă din penitenciare. Nu am date mai recente decât 2015, pentru că raportul pe 2016 nu este pus pe site, repet. Raportul de acolo arată însă o populație importantă între 14 și 18 ani, ori este evident că posibilitatea de reformare a unei persoane care a efectuat o infracțiune la 17 ani este cu totul diferită de cei care “îmbătrâniţi în rele”, vorba lui Cristian Tudor Popescu, sunt grațiați la 60 de ani. Ca atare, mai degrabă dacă se doreşte graţierea, ea ar fi potrivită pentru cei sub 18 ani decât pentru cei peste 60 de ani. Ca soluţie alternativă este posibilă convertirea unei tabere școlare a Ministerului Educației în unitate specializată pentru reinserția socială a tinerilor.

III.6. Infracţiunile rutiere

A șasea soluție provine de la faptul că aproximativ  4% din populația din penitenciare este legată de infracțiuni rutiere (1.246 de persoane, 4.4%). Nu sunt expert jurist, nu ştiu ce s-ar putea face aici, dar o soluţie trebuie să fie posibilă. De pildă, o comutare a sentinței în arest la domiciliu sau comutarea pentru o perioadă de încercare și interdicția șofatului pe o anumită perioadă de timp. Acest lucru s-ar putea realiza de la caz la caz,  în urma unei legiferării speciale. Alte peste 1.000 de locuri ar fi altfel eliberate – nu înţeleg ce câştigă societatea prin închiderea şoferilor proști, dar poate nu înţeleg eu.

III.7. Tranformarea unor foste unităţi militare

A şaptea soluție ar fi transformarea unor unități ale Ministerului Apărării sau de Interne în spații de cazare deținuți, lucru care s-ar putea face cu destul de puține ajustări. Un exemplu de astfel de unitate militară se află la Alba Iulia, însă sunt tot felul de astfel de clădiri ale Armatei pe tot teritoriul țării.  Nu e vorba doar de armată, ci de Ministerul de Interne  şi zeci de construcţii retrase ale unor instituţii centrale. Există deja transferate anumite clădiri de la armată catre ANP, însă nu s-a întamplat nimic cu ele.

III.8. Parteneriate Publice Private

Peste tot în lume închisorile au început să fie construite şi în regim de cooperare între un partener privat şi unul de stat. „Clenciul” aici este un proces transparent, o „licitaţie” pentru a prinde cel mai bun preţ dublată de o calitate solicitată a lucrărilor. Este esenţial ca partea publică să se poată angaja pe termen lung, astfel încât să se poată amortiza investiţia. Modalitatea aceasta este perfectată în foate multe state din jurul lumii.

III.9 Echilibrarea sistemului prin angajări pe posturile vacante

Cele mai recente date publice sunt din 2014 (fig6), deci nu avem nicio situație la zi, însă observăm cu ochiul liber că pozițiile din sistem legate de integrare socială și de sănătate sunt cele mai deficitare, alături de alte sectoare de activitate, Administrația Națională a Penitenciarelor ar trebui să aibă soluții la zi. A avea personalul de întreținere, de pildă, deficitar se traduce în spații neigienice și improprii, esențiale în contextul deciziilor CEDO și menționate explicit în acea hotărâre de care vorbește toată lumea fără a o citi. Voi o puteți citi aici, însă : http://juri.ro/iacov-stanciu-vs-romania-hotarare-cvasi-pilot-pentru-reglementarea-despagubirilor-cuvenite-persoanelor-detinute-in-conditii-inumane-sau-degradante-art-3-din-conventie-prezumtia-de-prejudiciu-moral-supraaglomerarea-problema-recurenta-a-sistemului-penitenci

III.10.  Pe termen mediu, adevărata soluţie este reducerea recidivei

Aici tehnicile sunt complexe începând cu ceea ce americanii numesc half-way houses, brățările electronice recomandate săptămâna trecută de ambasadorul britanic, locuri care nu arată din exterior a puşcării în care deţinuţii sunt obligaţi să stea doar pe perioada nopţii, pe perioada zilei fiind angrenați la muncă într-o etapă de tranziţie după ieşirea din puşcării şi având o comunitate de sprijin pentru probleme de sănătate, de rezolvare a unor acte, etc. Fiecare ţară are o strategie proprie pentru reducerea recidivei de la urmărire post-încarcerare la consiliere la re-educare pe perioada detenţiei, inclusiv prin munca, etc. Recidiva de peste 40% din România este imensă, chiar şi reducerea ei cu 10% ar putea însemna aproape rezolvarea de jumătate a problemei în penitenciare. O combinație dintre celelalte soluții ar putea rezolva problema complet, fără a fi nevoie de o lege a grațierii.
IV. Cine e CEDO şi ce vrea de la noi ?

Înainte de discuția de referendum a venit controversa legată de cazul pilot asupra căruia urmează să se pronunţe Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). În 2013 CEDO a pronunțat o decizie pilot în cazul Italiei, decizie pilot care înseamnă înmănuncherea mai multor cauze separate și obligarea la măsuri de conformare. Decizia este Torreggiani și alții vs Italia, pronunțată în 2013, stabilind că supraaglomerarea endemică este incompatibilă cu Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. Cauzele efective sunt legate de spațiul din închisoare, în cazul Italiei 3m2/persoană, lipsa apei calde și în unele cazuri iluminarea adecvată din celulă, background-ul fiind că 64.000 de dosare sunt dosare repetitive referitoare la o disfuncționalitate comună a țărilor respective. În cazul Italiei, soluția a fost renovarea închisorilor existente și construirea altora noi pentru o mai bună distribuție a deținuților, chestiune recunoscută de CEDO în 2014.

Cu alte cuvinte, în cazul României, informația că România riscă o condamnare la CEDO în urma căreia să plătească cel puțin 80 milioane euro este falsă. Falsitatea provine parțial și din cauza faptului că Italia a ales să compenseze în bani condițiile improprii de detenție, plătind către deținuți o sumă de 8 euro/zi în mod voluntar, însă CEDO nu a obligat la plata acestor sume iar România poate alege alte soluţii, cum ar fi un pachet din soluţiile propuse mai sus, iar nicio alternativă nu prevede existența graţierii. România încă nu are o decizie pilot, însă o decizie pilot este anunțată în viitor, noi având până în septembrie timp să propunem nişte măsuri serioase de remediere a situaţiei. Estimarea de 80 de milioane de euro care aparține fostului ministru al justiției nu se susține pe baza documentelor şi este o previzionare a unei posibile decizii care se va da în septembrie, decizie pe care nu o poate anticipa nimeni  – a se vedea şi declaraţiile de la sediul CEDO ale Preşedintelui. Ministerul Justiţiei, însă, menţionează cifra de 80 de milioane inclusiv în nota de fundamentare pentru Ordonanţa Graţierii, iar cifra este prezentată în mai multe locuri din TV şi online drept o cifră pe care România o are iminent de plătit dacă nu se aprobă graţierea, o susţinere care nu e doar falsă, ci şi ticăloasă.

Există și o decizie contra României care se invocă fără a se citi, dată în 2012, dată de la care România nu a făcut nimic pentru a îmbunătăți condițiile din închisori. Linkul e aici și se referă la suprapopulare ca o problemă sistemică, dar și la urmărirea gradului de sănătate al celui implicat, a se reaminti lipsa personalului sanitar de care nu vorbește nimeni pentru că interesul este  altul http://juri.ro/iacov-stanciu-vs-romania-hotarare-cvasi-pilot-pentru-reglementarea-despagubirilor-cuvenite-persoanelor-detinute-in-conditii-inumane-sau-degradante-art-3-din-conventie-prezumtia-de-prejudiciu-moral-supraaglomerarea-problema-recurenta-a-sistemului-penitenci

V-aș mai ruga să o urmariti aici: https://www.facebook.com/orasanu.razvan și pe Nicoleta Popescu de la APADOR-CH, o explicație mai clară în materie nu există.
V. Efectele graţierii şi dezincriminării conflictului de interese

Deşi legea e publicată aici manipularea persistă. De pildă, ideea că violatorii sunt exceptaţi de la prevederile legii graţierii. Fals, sunt exceptaţi violatorii conform punctului A.8 doar dacă e vorba de cineva sub 60 de ani şi cu o pedeapsă de până la 5 ani, atunci restricţia se aplică. Dacă însă violatorul este la prima abatere (nu se aplică recidiviştilor) şi mai are şi peste 60 de ani, atunci poate fi graţiat, întrucât conform articolului 2 din propunerea de OUG se grațiază cu jumătate din timpul de încarcerare cei care sunt peste această vârstă. Evident, poate fi graţiat dacă legea intră în vigoare şi şi-a ispăşit jumătate din pedeapsă. Ziarul Adevărul a făcut o muncă de detectiv şi a găsit două cazuri revoltătoare. Ambii încarceraţi din poveştile de aici pot fi eliberaţi dacă această Ordonanţă ajunge în Monitor (vezi povestea aici http://adevărul.ro/locale/timişoara/pedofilul-karatist-putea-eliberat-ordonanta-gratierii-violat-doua-fetite-9-10-ani-antrena-1_58874cad5ab6550cb8c1f175/index.html , pe scurt e vorba despre un violator de două fetiţe şi un ucigaş al propriei soţii). Rata de recidivă este de peste 40%, în prezent, ar mai trebui adăugat, deci asta este şi estimarea posibilităţii de recidivă.

În acelaşi timp cu clemența arătată celor peste 60 de ani (rog cititorii să se gândească la încarcerații de peste 60 de ani care ar fi neapărat necesari să fie în libertate ca să fie fericite structurile de partid care insistă pentru aprobarea legii), nu se pomeneşte nimic de cei sub 18 ani deşi am avut surpriza să aflu că şi astfel de persoane sunt încarcerate în România. Nu e mai mare şansa de a te îndrepta la 16 ani decât la 60? De asemenea, nu înţeleg de ce se trec sub tăcere efectele legii penale mai favorabile. Cei sub 60 de ani efectuează mai puţin din pedeapsă, au posibilitatea de reduceri suplimentare pentru opere ştiinţifice (iarăşi, cazurile celebre le găsiţi în media), în plus au posibilitatea de reducere pentru munca prestată. Acum vor avea şi din ce rămâne pedeapsa redusă la jumătate, poate ar fi mai corect să spunem că nu mai judecăm deloc ca societate cei trecuţi de pragul magic de 60 de ani, indiferent ce grozăvii comit, de ce să ne mai chinuim?

Articolul 3 alineatul 2, altă manipulare. Urlă toate televiziunile că la eliberare se plăteşte prejudiciul şi e ok. Citesc prevederea legală: “ (2) Grațierea este condiționată de achitarea despăgubirilor la care persoana condamnată a fost obligată prin hotărâre judecătorească definitivă, în termen de 1 an de la punerea în libertate.” Asta înseamnă de fapt altceva, împricinatul este eliberat din puşcărie pe principiul “mai vedem noi” şi are obligaţia să achite prejudiciul în termen de un an. Şi dacă nu achită, ce? Păi merge, teoretic, înapoi la puşcărie. Practic, dacă are bani o poate zbughi într-o ţară fără tratat de extrădare cu România; apropos mai ştiţi ceva de  Omar Hayssam, Hassan Awdi, tov. Ghiţă sau alţii notabili? Poate de Codruţ Marta? Nu? Noh, bun aşa! Să vă mai amintesc de anii în care Necolaiciuc se lăfăia în patru apartamente cu vedere la Ocean cumpărate cu averea lui de director CFR înainte de a fi, cu greu, extrădat? Să vă mai amintesc de Nicolae Popa cu FNI-ul și statul într-o superbă parte a Indoneziei din care cu mare dificultate a fost adus? Mai bine nu.

Ca să fie treaba treabă “Prevederile alin. (2) nu se aplică condamnaților pentru care se grațiază potrivit art. 2 lit. a) și b)”. Ăştia cu lit. a şi b) sunt, pe lângă cei de 60 de ani de care am tot vorbit, cei care au în întreţinere un minor sau se aplică pt. femeile gravide. Prevederile sunt cu despăgubirile pe care trebuie să le dai în termen de un an, nu sunt aplicabile celor în situaţiile de mai sus. Oare de ce? De ce nu trebuie să înapoiezi prejudiciul pentru simplul fapt că ai în întreţinere un minor? S-ar putea acorda o perioadă de graţie sau mai lungă, dar ideea de a fi scutit de tot pare a fi excesivă.

Ministrul susține că se gândește să modifice, dar textul final nu îl avem – respectiv cum anume s-a modificat sau daca articolul 4 alin 2 este scos cu totul https://republica.ro/cu-o-zi-inainte-de-consultarea-publica-de-luni-ministrul-iordache-a-modificat-ordonantele-zle-am-scris?utm_source=newsletter&utm_medium=li4623_mi135963&utm_content=articol&utm_campaign=Cu+o+zi+inainte+de+consultarea+publica+de+luni%2C+ministrul+Iordache+a+modificat+ordonantele.+Le-am+scris+eu+si+consiliera+mea&utm_term=li4623_mi135963_s26003

click pentru a descarca documentul

În fine, conflictul de interese se dezincriminează în urma unei sesizări de neconstituționalitate a fostului primar de la Nehoiu judecat pentru conflict de interese şi, până să fie condamnat definitiv la doi ani şi două luni de închisoare, a reuşit să obţină, la Curtea Constituţională, o decizie de neconstituţionalitate a articolului din Codul Penal privind conflictul de interese, iar Ministerul Justiţiei invocă această decizie când justifică necesitatea modificării prevederilor referitoare la conflictul de interese. Însă dacă decizia Curţii menţionează doar trompă (înlăturarea sintagmei referitoare la “raporturi comerciale”), Ministerul Justiţiei foloseşte ocazia pentru a introduce elefantul cu tot, respectiv dezincriminează cu totul infracţiunea sub pragul de 200.000 de lei, închizând aproape de tot şi posibilitatea denunţului, în acest caz. Este desigur o coincidenţă faptul că infracţiunea pentru care dl. Dragnea va fi judecat în curând este tot una de abuz în serviciu, iar suma incriminată în dosar este în jurul a 100.000 de lei.

La câte am spus până aici (cred că vor fi cititori care au adormit deja cu capul pe masă), nu vă mai deranjez decât puțin menţionând că sunt încălcări în cascadă ale Legii 52/2003, aceea care spune că proiectul trebuie pus pe site (nu s-a pus decât după solicitarea imperativă a Președintelui), trebuie dezbătut public (Ministerul a organizat o dezbatere publică doar după articolul meu din România Liberă în care spuneam că nerespectarea legii este abatere disciplinară pentru funcționari), trebuie trimis pentru avizul consultativ al mai multor entităţi din justiţie (a fost trimis în urma şedinţei cu scântei de la Palatul Victoria în care a participat şi Preşedintele, dar toată lumea, inclusiv Procurorul General propus de dl Ponta a venit cu aviz negativ). Ba mai mult, Ministerul Justiţiei este obligat să răspundă motivat fiecărei entităţi care i-a trimis observaţii spunând exact şi pertinent ce observaţii a reţinut şi de ce nu le-a reţinut pe toate, ori până acum nu a trimis răspuns către APADOR-CH, de pildă, ONG-ul care se preocupa de condițiile din pușcării încă de pe vremea când nu erau foarte mulți deținuți care să fie foști politicieni .

România trebuie să meargă înainte şi nu înapoi, spre transparență şi bun simţ şi nu spre dezincriminări strecurate în Monitorul Oficial după discuţii în care participă doar ministrul şi premierul, în afara clădirii Guvernului, pentru a discuta în semi-clandestinitate, în afara cadrului oficial despre măsurile care trebuie adoptate. Vă invit să contribuiţi cu toţii la dezbaterea publică prin soluţii alternative, prin săparea prevederilor legale şi a tuturor prevederilor din diverse tipuri de reglementări. De asemenea, vă invit să contribuiţi la reducerea nivelului de ură pe acest subiect, dar şi la dezbaterea lui în detaliu, într-un mod cât mai relevant pentru dezbaterea publică. Dezbaterea și nu asumarea este soluția, iar în final votul popular – deși poate nu se va ajunge acolo. Rămâne de văzut, toată Europa va fi cu ochii pe decizia noastră în această privință.

UPDATE 1

Un cititor foarte atent imi trimite o resursa exceptionala din noianul de date deschise la un moment dat sub initiativa OpenGOV, care a rezistat sub doua guverne deja, sa vedem daca rezista si sub al treilea.  Rezulta clar ca gradul de supra-populare per total sistem nu exista, intrucat vorbim de un grad de ocupare de 100,74%, in conditiile in care exista Ungaria cu 140% grad de ocupare, de pilda, Italia a fost cu 130%, etc. Doar din lectura coloanei de procente rezulta clar ca detinutii ar putea fi rotiti astfel incat o parte din problemele de supra-aglomerare sa poata disparea doar din transferul unora dintr-o parte in alta. Avand in vedere marile diferente din tabele, ma intreb de ce aceasta decizie nu se ia la nivelul ANP si al Ministerului Justitiei. Sunt suprapopulati la Craiova (166%), sa ii trimita tot la Craiova la Sectia Facai (grad de ocupare 66%). Ma mira ca  o echilibrare rapida nu este facuta, probabil din lipsa de personal. Insa tot aici se poate gasi o solutie – indemnizatii de relocare pentru cei din sistemul ANP care se muta unde e nevoie de ei, indemnizatii pentru familii, etc. Sau angajarea de personal suplimentar, cum scrie si mai sus.

click pentru a descarca tot documentul

Ultima ora:

ObservatorAndreea Paul: Digitalizarea administrației – România are nevoie de un plan coerent pe verticală

PoliticSebastian Burduja propune o întâlnire cu părţile implicate în problema gunoiului şi constituirea unui grup de lucru

EconomieBogdan Chiriţoiu: 2020 a fost clar un an diferit; pe ansamblu economia noastră a mers surprinzător de bine

ExternMarco Badea: Moștenirea politică a lui Netanyahu nu va fi o națiune mai sigură, ci o societate israeliană profund fracturată, care trăiește în spatele zidurilor

SocialManuela Catrina: Ne luptam cu birocratia, iar unii cred ca hartia e mai safe

EvenimenteAndreea Paul: Digitalizarea administrației – România are nevoie de un plan coerent pe verticală

CulturaIonuț Vulpescu: Proiectul pe care l-am inițiat, prin care mi-am propus să rezolv una dintre problemele dificile cu care se confruntă în special muzeele, a devenit lege!

EditorialCorneliu Vișoianu: Voluntarul și Club România după 10 ani | Bogdan Gavrilă, Spiritul Voluntarului care dă, fară să aștepte răsplată ci doar construiește ”Zero-risk” society



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe