Adriana
Publicat în 14 noiembrie 2017, 16:07 / elite & idei

Remus Borza: Starea economiei românești și impactul revoluției fiscale

Remus Borza: Starea economiei românești și impactul revoluției fiscale
+ Economie • + Observator

* “Nu există nicio justificare logică ca multinaţionalele să plateasca doar 2 miliarde de lei impozit pe profit”

* “În cei 10 ani de la integrare, România s-a împrumutat de trei ori mai mult decât în primii 16 ani de la Revoluţie”

* “Am propus asimilarea evaziunii fiscale şi a spălarii banilor cu crima organizată şi implicit pedepse mai mari”

* “Nu am intrat in UE de frumosi si destepti ce suntem. Pretul a fost platit prin cedarea resurselor tarii”

* “In primii 10 ani dupa Revolutie, am privatizat economia doar firmelor romanesti. A fost o praduiala generalizata.”

* “Avem la 9 luni cel mai mic nivel al investitiilor din ultimii 5 ani”

* “Desi suntem cel mai loial partener al SUA in NATO, cetatenii romani stau la rand pentru vize de intrare pe taramul fagaduintei”

* Interviu cu avocat doctor  Remus Borza, publicat in ziarul Bursa, in 15 noiembrie 2017

Reporter: Care este opinia dumneavoastră în ceea ce priveşte mult discutata şi controversata “revoluţie fiscală” care va intra în vigoare de la 1 ianuarie 2018?

Remus Borza: Eu cred că este mult zgomot pentru nimic. De fapt, nu chiar pentru nimic, ci pentru cateva miliarde de euro pe care nu-i mai putem optimiza fiscal, externaliza sau sifona, intr-un cuvant. Dar inainte de a discuta principalele masuri cuprinse in Ordonanta 79/2017, care modifica Codul Fiscal, cred ca ar fi util sa fac cateva consideratii de ordin general. Politica fiscala este prerogativa exclusiva si incontestabila a Guvernului. El stabileste nivelul taxelor, contributiilor, impozitelor, subventiilor sau a altor instrumente fiscale. Guvernul Tudose a demonstrat pe primele 9 luni ca performeaza economic. Avem o crestere a PIB-ului, in trimestrul III, cu 8,6% mai mare decat in trimestrul III al anului 2016. Legea bugetului de stat s-a fundamentat pe un PIB previzionat de 815 miliarde lei, majorat prin rectificarea bugetara din septembrie la 837 miliarde lei si din nou, majorat la 842 miliarde lei prin rectificarea din noiembrie. Cu alte cuvinte, comparativ 2017 – 2016, avem o crestere a PIB-ului cu 84 miliarde. Pe primele 9 luni s-au creat peste 170.000 noi locuri de munca, reducand somajul la 4,1%. Fata de cresterea economica de 5,2 % pe care s-a fundamentat bugetul de stat, Guvernul estimeaza pentru anul 2017, o crestere economica de 6,1%, cam de 3 ori media inregistrata la nivel UE.

In ceea ce priveste fiscalitatea din Romania, putem spune fara sa fim contrazisi, ca este mai mult decat rezonabila. Un TVA in descrestere de la 24% la 19% anul acesta si 18 % din 2019, fata de 25% in Danemarca, 24% in Grecia, 27% in Ungaria, 22% in Italia, 23% Polonia sau Portugalia. Impozitul pe profit este de 16% fata de o medie europeana de 25% sau la nivel global de 27%. In SUA, impozitul pe profit este 41%. Impozitul pe venit in Romania este 16% fata de alte tari europene unde impozitul pe venit depaseste 50%. Prin Ordonanta 79/2017, impozitul pe venit se reduce la 10%, fiind cel mai mic din Europa. Cresterea veniturilor populatiei de la inceputul anului, pune presiune pe buget. In medie, salariile in sectorul bugetar au crescut cu 25% fata de anul trecut, de 4-5 ori mai mult decat crestere economica. In mod normal, si pentru o mai buna sustenabilitate economica, salariile trebuiesc corelate cu cresterea economica si productivitatea muncii. Si prin raportare la indicatorul productivitate, cresterea salariilor din acest an este fortata. Productivitatea muncii in Romania este de 15.000 euro/salariat fata de o medie europeana de 50.000 euro /salariat. Pana la urma, intentia oricarui Guvern de a apropia salariile din Romania de cele din vest nu este condamnabila, cu atat mai mult cu cat, nivelul preturilor practicate in Romania se apropie de cele din occident. Si inca un lucru elementar pe care trebuie sa-l intelegem cu totii. Din impozitele noastre se finanteaza marile sisteme publice: invatamant, sanatate, infractructura, armata, administratie. Vom avea mai multi kilometri de autostrazi, spitale si scoli noi cand vom intelege ca este atat o datorie civica cat si o obligatie legala sa-i platim statului ceea ce i se cuvine. Ori, desi avem o fiscalitate rezonabila, bugetul de stat sufera. Avem cel mai mic nivel de colectare a veniturilor bugetare, sub 30% din PIB. Avem o evaziune fiscala de 17 miliarde euro. Multinationalele, prin tot felul de optimizari fiscale, mai scot si ele din tara intre 8 si 10 miliarde euro anual. Daca toti banii astia s-ar strange in vistieria tarii, n-am mai avea probleme nici de deficite si nici n-am mai fi nevoiti sa ne imprumutam excesiv, platind doar dobanzi de 2,5 miliarde euro anual la soldul datoriei externe. Ordonanta 79/2017 vine pe acest fond si cu intentia de a aduce mai multi bani la buget. Sa luam pe rand principalele masuri din Ordonanta.

Translatarea contribuţiilor de la angajator la angajat nu este nicio tragedie, dar vedem în spaţiul public multă ipocrizie şi abordări sindicaliste.

Angajatul este obişnuit să primească salariul net, care, pentru angajator, mai înseamnă încă 60% în plus, bani de care angajatul nu era prea conştient. Or, acum, când îi va apărea pe fluturaşul de salariu, în dreptul angajatului, obligaţiile de reţinere la sursă – CAS, CASS – el va realiza că, în realitate, costul plătit de angajator este dublu. Poate că, văzând asta, o să fie şi el mai puţin vocal în relaţia cu angajatorul dar in orice caz, mai constiincios.

Nivelul contribuţiilor nu diferă foarte mult după această “revoluţie fiscală”, dar cred că există un element care poate să justifice o atare măsură şi nu e deloc neglijabil.

Sunt 157.000 firme care nu plătesc sau platesc cu intarziere contribuţiile pe muncă, ceea ce înseamnă peste 2 milioane de salariaţi, adică aproape jumătate din total salariati. Soldul acestor restante este de 18 miliarde lei.

În momentul în care angajatul are obligaţia de plată a contribuţiilor către stat, acesta poate să meargă la angajator, lunar, ca să verifice dacă îi sunt virate contribuţiile. În mod normal, trebuie să se revină la sancţionarea penală a angajatorului pentru reţinerea şi nevirarea contribuţiilor la sursă. In octombrie 2014, Guvernul de atunci a mai redus din povara impozitarii muncii, in sarcina angajatorului, un 5% la CAS. Azi avem un CAS de 26,3% splitat 15,8% angajator si 10,5% angajat. CASS este de 10,7% din care 5,2% angajator si 5,5% angajat. Ordonanta 79/2017, reduce nivelul CAS si CASS de la 37% la 35% si le transfera de la angajator la angajat simultan cu reducerea pentru salariat a impozitului pe venit de la 16% la 10%. Tragedie mare. Pretext tot mai bun pentru marile corporatii de a-i instiga pe salariati in lupta sindicala. Prin aceasta masura, statul castiga mai multi bani la bugetul asigurarilor sociale prin faptul ca baza impozabila la care se aplica contributiile pe munca, se mareste cu 21%. Guvernul era obligat sa ia masuri care sa atenueze deficitul fondului national de pensii care anul trecut a fost de aproape 5 miliarde euro. In ultimii 10 ani, s-au transferat peste 20 miliarde euro de la bugetul de stat catre bugetul asigurarilor sociale privand statul de importante resurse financiare care ar fi finantat obiective de interes economic, social sau cultural. Nu toti salariatii vor pierde din aceasta masura. Mediul economic se confrunta cu un mare deficit de forta de munca. Aproape 500.000 posturi. Angajatorii vor compensa angajatului pierderea de venit prin efectul transferului contributiilor, prin majorarea salariului. Contractul de munca este un raport juridic, personal intre angajat si angajator. Vor fi situatii in care angajatorii vor refuza majorarea salariilor pentru acei angajati care s-au facut ca muncesc in ultimii ani. Salariatul in cauza va avea la dispozitie optiunea de a accepta un salariu diminuat, nu din vina angajatorului, sau sa plece. Pana la urma, aceasta masura vine sa responsabilizeze si sa disciplineze corpul angajatilor atata vreme cat avem o reala problema legata de productivitate si competitivitate.

In sarcina angajatorului, ramane un impozit de 2,25% pe care il platea si pana acum din care se finanteaza fondurile de somaj, accidente de munca, concediile medicale si pentru garantarea creantelor salariale.

 

Reporter: Impozitul generalizat de 1% pentru IMM-uri aduce mai multi bani la buget?

 

Remus Borza: Da. Un alt element al revoluţiei fiscală este impozitul generalizat de 1% pe cifra de afaceri pentru companiile cu venituri până într-un milion de euro.

Astăzi, avem un impozit penalizator de 3% pe cifra de afaceri pentru IMM-urile cu venituri până în 500.000 euro şi care au 0 salariaţi. Companiile cu venituri până în 500.000 euro cu 1 sau mai mulţi salariaţi plătesc un impozit de 1% din cifra de afaceri, iar firmele cu cifră de afaceri între 500.000 – 1 milion de euro, plătesc acum 16% impozit pe profit. In prezent, la o cifra de afaceri de pana la 1 million euro, avem 3 cote de impozitare.

Prin Ordonanta 79/2017, vom avea o singura cota de impozit, respectiv 1% din CA pentru firmele cu venituri de pana intr-un million euro. Pe actual sistem de impunere, cu 3 cote, statul colecteaza 2,4 miliarde lei. In Romania, avem in jur de 450.000 firme cu pana intr-un milion euro cifra de afaceri, reprezentand 44% din cifra de afaceri a Romaniei si avand peste 2,5 milioane salariati. Estimez in anul 2017 o cifra de afaceri de 1.350 miliarde lei. 44% inseamna in jur de 600 miliarde lei. Un impozit de 1 % din CA ar aduce 6 miliarde lei bugetului de stat, adica de 3 ori mai mult decat colecteaza pe acualul sistem.

Actuala cota de impozit de 16% din profit, aduce foarte putini bani la buget. Doar 15 miliarde lei. Mai putin de 2% din PIB. Toate firmele, cu capital romanesc sau strain, se intrec in a-si “optimiza” fiscal profitul. Vorbeam la inceput de acea constiinta civica care ne lipseste multora.

 

Reporter: Cât credeţi că ar trebui să fie impozitele în România?

Remus Borza: Eu am propus, în ultimii 5 ani, o simplificare a politicii fiscale, cu o cotă unică de 18% – impozit pe profit, 18% TVA, 18% impozit pe venit. Am avea o liniaritate, debirocratizare, simplificare si uniformizare a fiscalitatii.

Am fost un om care s-a manifestat destul de vocal şi critic în spaţiul public încă din ianuarie – momentul audierii ministrului Viorel Ştefan în Comisia de Buget Finanţe – şi atunci chiar am dat un set de recomandări.

Acele recomandări vizau: implementarea Directivei Europene 1164/2016 privind impozitarea multinaţionalelor în ţara unde generează venit, adică în România; implementarea Ordonanţei 91/2014 dată de guvernul Ponta, privind obligarea agenţilor economici să-şi conecteze casele de marcat cu registrul electronic la serverele ANAF, măsură care, ulterior, a fost amânată o dată de către Ioana Petrescu şi de două ori de către Anca Paliu Dragu. Această ordonanţă, din 2014, venea să completeze o ordonanţă şi mai veche, din 1999 care prevedea acelaşi lucru. Au trecut 9 ani si aceasta masura care ar da vizibilitate si trasabilitate in timp real, pe banii datorati statului, nu este implementata nici azi. Prietenii stiu de ce.

E o realitate că România se confruntă cu cea mai mare evaziune dintre toate ţările membre ale UE. Vorbim de 17 miliarde de euro, adică 31% din bugetul României.

 

Reporter:  Cum credeţi că va acoperi deficitele actualul guvern?

 

Remus Borza: Soluţia PSD la deficitele create ca urmare a cresterii, doar anul asta, cu 22 miliarde lei a cheltuielilor de personal si de asistenta sociala este împrumutul. România se află într-o stare de graţie. Avem doar 38% ponderea datoriei externe în PIB. Chiar dacă ea a ajuns astăzi la 95 miliarde euro, este una dintre cele mai mici din Europa. Media datoriei externe în PIB a celor 28 de state membre UE e de 85%. Iată că, la noi, e mai puţin de jumătate, ceea ce ne dă posibilitatea să ne împrumutăm.

În 1989, l-am impuscat pe Ceauşescu pentru păcatul de moarte şi de neiertat de a plăti toate datoriile ţării. Eram probabil singura ţară din lume care nu aveam datorii. Ba mai mult, imprumutasem cu vreo 3 miliarde usd vreo 20 de tari “prietene”.

La momentul integrării in UE, 1 ianuarie 2007, Romania avea o datorie externa de doar 24 de miliarde de euro, deşi trecusem prin 16 ani de convulsii sociale, de hiper-inflaţie, de falimente.

În cei 10 ani de lapte si miere la sanul UE, am împrumutat de trei ori mai mult, ajungând la 95 miliarde euro, cu 70 de miliarde de euro mai mult decat in primii 16 ani de dupa revolutie. Paradoxal, in conditiile in care in ultima decada, au intrat in tara 27 miliarde euro fonduri europene, 52 miliarde euro remiterile capsunarilor si 34 miliarde euro investitii straine.

În total, în România, în ultimii zece ani au intrat 100 de miliarde de euro, bani pe care nu îi aveam până în 2006. Şi atunci nu înţeleg de ce a trebuit să ne mai împrumutăm încă 70 de miliarde de euro.Asta ne arată dimensiunea jafului din ultimii ani.

* “Sunt anumite companii cu statut special, care au o anumită imunitate jurisdicţională şi fiscală şi pe care e mai bine să nu le deranjăm”

 

Reporter: De ce credeţi ca autorităţile nu fac nimic pentru colectarea mai eficientă a taxelor şi impozitelor?

 

Remus Borza: Pentru că sunt anumite companii cu statut special, care au o anumită imunitate jurisdicţională şi fiscală şi pe care e mai bine să nu le deranjăm.  Pe de o parte, avem evaziunea pe TVA. Dintr-un potenţial de 19 miliarde de euro, anul trecut, am colectat 11,7 miliarde euro, iar 7,3 miliarde de euro s-au pierdut pe drum. Mai sunt vreo 2 miliarde de euro evazionati in comertul cu produse agricole primare: legume, fructe, cereale si inca vreo 2 miliarde euro din comertul cu produse din alcool si tutun. Sigur că din banii aceştia s-ar face autostrăzi, s-ar construi spitale şi şcoli noi. Consider că trebuie făcut ceva urgent pe zona de combatere a evaziunii fiscale.

Chiar acum trei săptămâni, am cerut ministrului Finanţelor Ionuţ Mişa să implementeze măsurile amintite, respectiv Directiva 1164/2016 şi Odonanţa 91/2014 – dar şi înăsprirea legislaţiei penale în materie de combatere a evaziunii fiscale şi a spălării banilor. Având în vedere minimul special al pedepsei de 2 ani, se permite individualizarea acesteia sub forma suspendarii condamnarii si nu a executarii in regim de detentie.

Şi, atunci, evazionistul ştie că nu riscă mare lucru, decât că va sta in vila lui luxoasa 2 sau 3 ani, după ce a sifonat milioane de lei sau de euro.

Eu am propus, inspirandu-ma din legislatia italiana, să se asimileze evaziunea fiscală şi spălarea banilor cu crima organizată şi implicit să existe o majorare a pedepselor, de la un mimim de 10 ani până spre un maxim de 20 ani inchisoare si o confiscare extinsa a averii. Inasprirea legislatiei ar fi de natura sa induca un comportament mai responsabil in randul contribuabililor.

In Romania, toata lumea fura bugetul de stat. Si cei cu gulere albe si cei cu gulere negre. Si romani si straini. Sunt inca multe activitati nefiscalizate. Nu excelam nici in colectare impozitelor de la populatie, dar nici de la agenti economici. In primii 10 ani dupa revolutie, pe sloganul, “Nu ne vindem tara” am privatizat economia romaneasca doar firmelor romanesti. A fost o praduiala generalizata, caracterizata de arierate de ordinul miliardelor de dolari, falimente de rasunet si vreo 4 milioane de locuri de munca desfiintate. Dupa 2001, am inceput sa vindem Romania pe 2 lei mutinationalelor. Ca doar nu am intrat in UE de frumosi si destepti ce suntem. Pretul a fost platit prin cedarea resurselor tarii, a energiei, hidrocarburilor, industriilor metalurgice si prelucratoare, industriei bancare si de asigurari, prin vanzarea terenurilor agricole si padurilor.

Evident, ca nici multinationalele nu au facut coada la casieria statului. Ele nu au avut maini de dat, decat de luat. In ultimii 10 ani, peste 80% din ajutoarele de stat s-au dus catre firmele straine in loc sa capitalizam firmele romanesti. In perioada 2008- 2014, soldul rezultatului net raportat de multinationale, calculat ca diferenta intre profitul total si pierderea totala, a fost de doar 2,5 miliarde lei. In 6 ani, multinationalele care detin 50% din cifra de afaceri a Romaniei, si pozitii de cvasi monopol in sectoarele cheie ale economiei romanesti au platit cumulat cat o singura companie, Hidroelectrica, intr-un an. Companiile romanesti, aflate intr-o concurenta neloiala cu firmele straine, discriminate de statul roman si avand pozitii periferice in economie, au raportat un sold al rezultatului financiar net de 55 miliarde lei, adica de 22 ori mai mult decat firmele straine. In 2015, la o crestere economica de 3,7%, firmele straine au raportat un sold al profitului net de 9 miliarde lei fata de 27 miliarde lei, soldul profitului net raportat de multinationale.

În fiecare an, se scot din România circa 10 miliarde de euro pe acele optimizări fiscale, a se citi inginerii financiare, dar care sunt legale dar mai putin morale. În business si in politica este greu sa vorbesti de moralitate. Multinaţionalele scot bani prin preţurile de transfer, prin împrumuturi cu dobânzi prohibitive date de societăţile mamă către subsidiarele din România, prin contracte de training, de consultanţă, prin vânzarea creditelor neperformante cu peste 90% discount.

Ordonanta 79/2017 implementeaza Directiva Europeana 1164/2016 prin care multinationalele sunt obligate sa plateasca impozite in tara in care genereaza venit. Sper ca de acum inainte multinationalele sa lase mai multi bani in Romania.

Avem nevoie de multinationale, avem nevoie de capital strain. In primul rand, avem nevoie de cultura anteprenoriala a multinationalelor care lipseste si azi multor anteprenori romani, avem nevoie de know how, avem nevoie de deschiderea pe care o ofera multinationalele Romaniei pe alte piete. Ceea ce imi doresc eu, este un parteneriat onest intre statul roman si multinationale.

 

Reporter: Bancile n-ar trebui sa finateze mai mult economia romaneasca?

 

Remus Borza: Indiscutabil, da. Din pacate, atat statul cat si bancile au facut prea putin pentru a sustine capitalul romanesc si clasa antreprenoriala romaneasca. Chiar si dupa recesiunea din 2009-2010, bancile nu au dezvoltat un apetit deosebit sa finanteze economia.

Soldul creditelor date firmelor sau populatiei in perioada 2010-2016, a crescut cu doar 3%, de la 209 la 216 miliarde lei. In schimb, bancile s-au inghesuit sa finanteze statul, marindu-si soldul crediteleor cu 50% de la 60 la 90 miliarde lei. Sigur ca statul, dupa cum stim, este un prost administrator si a cheltuit banii preponderent pe asistenta sociala. Trebuie sa intelegem ca imprumuturile costa. Cam vreo 2,5 miliarde euro anual. Daca in ianuarie, randamentul la titlurile de stat era de 3,23%, acum a ajuns 3,80% si va trece de 4% pana la sfarsitul anului. In timp ce noi ne imprumutam din ce in ce mai scump, Ungaria “antioccidentalului” Victor Orban a reuşit performanţa să lanseze in octombrie o emisiune de titluri de stat de 15 miliarde de forinţi, cu o suprasubscriere de 49 de miliarde de forinţi, la o dobândă negativă de 0,2%.

 

* “Am permis deja timp de 27 de ani  tuturor să trateze statul român şi bugetul statului cu spatele”

 

Reporter: Cum putem aduce mai mulţi bani la buget?

 

Remus Borza: Am constatat neputinţa ANAF de a colecta. E paradoxal ca, la un PIB din ce în ce mai mare, să colectezi din ce în ce mai puţin. Anul trecut, am avut un PIB de 758 de miliarde de lei şi am colectat cu vreo 11 miliarde de lei mai puţin decât a colectat Gelu Diaconu (n.r. fostul şef al ANAF) în 2015, la un PIB de doar 710 miliarde de lei.

Anul acesta, bugetul este construit pe un PIB de 815 miliarde de lei, iar la rectificarea din noiembrie s-a majorat la 842 miliarde de lei. La un PIB cu 80 de miliarde de lei mai mare decât anul trecut, nu poţi să colectezi procentual mai puţin. Inseamnă că ai o problemă. România are cel mai mic grad de colectare a veniturilor bugetare din UE.

ANAF este o instituţie anacronică, care refuză modernizarea, eficientizarea şi reforma. Le-am spus tuturor miniştrilor de la Finanţe şi preşedinţilor ANAF din ultimii 5 ani că problema este a lor, internă.

Sigur că mai e şi o problemă de comportament civic. Cetăţeanul de rând trebuie să conştientizeze că are o datorie, o obligaţie să-şi achite dările către stat, mai ales că acestea sunt rezonabile.

Dacă nu ne tinem de cota unica, de-abia aşteaptă PSD să reintroducă impozitul progresiv. Vreţi să plătim un impozit pe venit de peste 50% ca în ţările nordice? Nu ne convine 16%, care, de la 1 ianuarie 2018, se reduce la 10%?  Unde, în Europa, găseşti un impozit mai mic decât în România?

Întotdeauna la o construcţie bugetară avem o certitudine, mă refer la cheltuieli. Anul acesta, am angajat 278 de miliarde de lei, cu vreo 40 de miliarde de lei mai mult decât anul trecut. Jumătate din această creştere este data de cheltuielile de personal si asistenta sociala. Cheltuielile intotdeauna sunt certe pe cand veniturile au o doza de impredictibilitate si incertitudine. Dintotdeauna am avut această lipsă de performanţă în a colecta veniturile bugetare. Şi atunci este evident că trebuie să aducem cât mai aproape veniturile de cheltuieli, ideal ar fi să avem venituri mai mari decât cheltuielile.

Anul acesta, sunt sectoare în care veniturile salariale au crescut  şi cu 36% pe sănătate sau cu 33% pe zona de cultură, cu 25% pe învăţământ, cu 21% pe administraţie publică, siguranţă naţională. Groso modo, o medie de 25%.

Nu poţi să creşti veniturile salariale de 5 ori faţă de creşterea economică. Trebuie să existe o corelaţie între creşterea economică şi venitul salarial.

În 2010, salariul minim pe economie era 690 lei, acum e 1.450 lei. In şase ani, salariul mimin s-a dublat. Guvernul intentiona ca de la 1 ianuarie 2018 să crească salariul minim la 1.900 de lei.

Eu cred că o astfel de măsură nu este binevenită pentru că ar pune o presiune teribil de mare mai ales pe zona privată. Sunt multe multinaţionale care deja iau în calcul închiderea business-ului în România, relocarea şi migrarea în alte ţări, cu un nivel de salarizare mai mic.

În ultimii 20 de ani, România a fost considerata un El Dorado din punctul de vedere al forţei de muncă, o forţă de muncă relativ calificată, dar în orice caz ieftină. Dacă renunţăm şi la acest avantaj competitiv, avem o problemă. Multinaţionale nu sunt legate de România, pe ele le interesează doar maximizarea profitului. Nu au sentimente, nu au simpatii, ci doar un foarte mare pragmatism economic. O noua majorare a salariului minim pe economie ar putea să fie fatală României.

 

Reporter: Credeţi că ne vom încadra în deficitul bugetar de 3%?

 

Remus Borza: La 6 luni de zile am avut un deficit bugetar de 6,3 miliarde de lei. La 9 luni, deficitul a crescut cu doar 500 milioane lei, ajungand la 6,8 miliarde lei, adica 0,81% din PIB. Dupa cum stau lucrurile la 9 luni, ne vom incadra in tinta de 3% deficit bugetar. Incadrarea in tinta s-a facut si anul acesta tot pe seama investitiilor.

Pe legea bugetului de stat, pe 2017, Guvernul si-a asumat investiţii de 39 de miliarde lei. La rectificarea din septembrie s-au tăiat 10 miliarde lei. In realitate, avem la 9 luni cel mai mic nivel al investiţiilor din ultimii 5 ani, doar 12,1 miliarde lei fata de 17,3 miliarde lei anul trecut  sau 19,4 miliarde lei in 2013. O atare politica bugetara e în detrimentul României pe termen lung. Nu putem accepta o creştere preponderent pe consum care se duce in importuri si genereaza un deficit si mai mare pe balanta comerciala. Anul acesta, vom atinge un maxim istoric al deficitului comercial, respectiv 12  miliarde euro, ca diferenta intre 75 miliarde euro importuri si 63 miliarde euro exporturi.

România şi Bulgaria sunt singurele ţări din cele 28 din UE care au deficite comerciale, restul având excedente. Şi acest lucru arată o lipsă de viziune a guvernării.

Pe o guvernare responsabila, în perioadele de creştere economică, realizezi excedente bugetare şi nu deficite. Ţara noastră a trecut prin mai multe crize, dar se pare că nu învăţăm nimic din greşelile  trecutului, ci le repetăm cu aceeaşi inconştienţă. România are un potenţial de PIB de 800 miliarde de euro şi nu de 185 de miliarde de euro, cât are în prezent. În 2018, anul Centenarului, vom atinge 200 de miliarde de euro, dar este o cifră departe de potenţialul nostru.

Suntem o ţară binecuvântată cu multe resurse, dar, din păcate, noi ne comportăm ca o ţară bananieră, facem export de resurse primare, minereuri, cherestea, în loc să facem export de mobila, echipamente si maşini cu un înalt grad de prelucrare. Ne-am bătut joc de resursele ţării. Războaiele secolului 21 se duc pe resurse de hrană şi minerale.

Din 9,8 milioane de hectare fond arabil, 5 milioane sunt în mâinile străinilor. Pe lângă independenţa sau siguranţa energetică, orice stat responsabil vorbeşte şi de siguranţa alimentară. Iată că am ajuns să lucrăm în ţară la noi pământul străinilor. Se rasucesc strabunii nostrii in mormant. Desi eram granarul Europei in perioada interbelica, azi importam de peste 2,4 miliarde euro, cereale, produse de patiserie, carne, lactate, fructe si legume. Primul si al doilea razboi mondial s-a dus cu petrolul din Valea Prahovei. Petrolul l-am dat la austrieci, gazele din platoul continental al Marii Negre la americani. Desi ne-am cedat resursele, nu suntem nici in Schengen si nici in Organizatia pentru  Cooperare si Dezvoltare Economica. Desi suntem cel mai loial partener al SUA in NATO, cetatenii romani stau in rand cu cetatenii din tarile bananiere la coada pentru vize de intrare pe taramul fagaduintei.

 

Ultima ora:

ObservatorRobert Lupitu: Cum s-a schimbat evaluarea Comisiei Europene privind lupta anticorupție și independența justiției din România în mai puțin de un an

PoliticIulian Fota: România a devenit țintă a spionilor după consolidarea importanței sale strategice cu sprijinul NATO

EconomieMugur Isărescu: Comitetul de trecere la euro nu a fost vizitat mai de nimeni, de 7-8 ani

ExternAlexandru Lăzescu: China, beneficiarul turneului lui Trump în Asia

EvenimenteMireille Rădoi la Zilele BCU Iași

CulturaIonuț Vulpescu: O lege neconstituţională(?), o preemţiune legală. Situaţia Vilei Florica

SocialVintilă Mihăilescu: Povestaşii

MoldovaCristian Unteanu: De la Chişinău, Dodon brodează mai departe pe scenariul anti-românesc



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe