Adriana
Publicat în 24 aprilie 2012, 18:42 / 411 elite & idei

Robert Turcescu: Rezistenţa prin friptură

Robert Turcescu: Rezistenţa prin friptură

La români, mesele în familie au ceva dintr-un concurs de Formula 1. Părinţi, copii, bunici, rude venite din provincie sau de la oraş, vecini, prieteni de familie, toţi se înghesuie la linia de start a festinului, aliniindu-se în faţa primului păhărel de tărie cu speranţa că vor rezista până la desert. E greu. Cursa e lungă şi are schimbări bruşte de direcţie culinară pe turnantele dinspre frigidere, cuptoare şi cămări. Aperitivele, practic, nu există. În locul lor se aruncă pe mese platouri cu mic dejun, prânz şi cină la un loc, într-o devălmăşie greu de înţeles, dar pe care, oricum, nu se oboseşte nimeni s-o priceapă. Toţi sunt ocupaţi să înfigă, să taie, să rupă sau să mestece. A început! E momentul pentru acţiune, acceleraţie şi viteză.

Până să vină felul întâi, cam toată lumea e deja sătulă. Primul tur de masă a fost făcut şi s-au doborât obstacole din cinci feluri de brânză, salamuri uscate, măsline, icre, ouă umplute, salată de boeuf, ridichi, ceapa verde şi usturoi asemenea. Teoretic, ar fi deja timpul pentru o siestă prelungită, dar mesenii ştiu că la noi aşa ceva nu există. Eşti obligat, prin tradiţie, să încerci ciorba care poate fi, după caz, de văcuţă, de perişoare, de miel, de găină sau de burtă. Acum se înregistrează primele abandonuri. Se petrec în oftaturi prelungi acompaniate de lărgiri discrete de curea. Gospodinele se întristează şi propun un time-out care nu are loc niciodată. Dinspre grătare sosesc în viteză mici şi fripturi uşor carbonizate, cartofi în jar şi frigărui ţesute printre bucăţi de legume. Dintr-un buzunar apar blistere salvatoare cu pastile care uşurează digestia şi, după o mică pauză, cursa poate să reînceapă. Se accelerează din nou, „că se răceşte”. Alte fripturi, alte abandonuri, primele cereri de retragere în dormitoare sau, măcar, pe şezlonguri.

Finalul e rezervat campionilor. De obicei sunt puţini şi cam aceiaşi. Sorb cafele şi aşteaptă ultima tură, cea mai grea dintre toate: desertul. De fapt, corect spus ar fi „deserturile”, pentru că niciodată nu există doar unu. Cozonaci, negrese, brânzoaice, cremşnituri şi blaturi însiropate, cremă de zahăr ars, scoarţă de copac, sarailii, plăcinte şi torturi. Totul trebuie gustat, încercat, savurat, lăudat. Cine scapă spune săru’ mâna pentru masă şi îşi jură în gând că e pentru ultima oară. Da’ parcă ar merge totuşi şi-un digestiv!

Articol publicat pe www.academiacatavencu.ro

Ultima ora:

ObservatorAndreea Negru: Evoluția viitoare a bursei depinde de creșterea considerabilă și sustenabilă a lichidității, deziderat posibil doar în condițiile atragerii de companii puternice

PoliticOana Țoiu, despre victimele violenței domestice: ”Nu poate nimeni în locul lor să apeleze la autorități, însă sunt câteva lucruri care le pot fi de ajutor”

EconomieAndreea Negru: Evoluția viitoare a bursei depinde de creșterea considerabilă și sustenabilă a lichidității, deziderat posibil doar în condițiile atragerii de companii puternice

ExternRadu Carp: Umbra lui Putin în Italia post-Draghi – între Rousseau şi Montesquieu

SocialNicoleta Munteanu: Povestea româncei care este parteneră într-o companie care are în responsabilitate peste 6 miliarde de euro şi care a dezvoltat singură un program unic pentru copiii din toate şcolile din România

EvenimenteFlavia Popa şi Ciprian Stănescu – Climate Change Summit şi cum schimbăm paradigma mediului

CulturaDan Mircea Cipariu: ORLAN, file de corp și auto-hagiografie

EditorialSilviu Cerna: Metamorfozele banilor, cauze şi efecte-Banii electronici



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe