OraNoua.ro
Publicat în 27 iunie 2012, 17:02 / 213 elite & idei

Sebastian Burduja: Generația noastră trebuie să-și asume răspunderea

Sebastian Burduja: Generația noastră trebuie să-și asume răspunderea

Conduce Liga Studenților Români din Străinătate, în 2008 a absolvit Științe Politice, Economie şi Sociologie la Stanford University, iar în prezent este dublu masterand la Harvard Kennedy School of Government și Harvard Business School.

Sebastian Burduja se inspiră din generația pașoptistă care a urmat studii peste hotare pentru a reveni apoi acasă, punând bazele statului român modern și dând semnalul celei mai luminoase epoci din istoria noastră: Unirea din 1859, independența națională, Marea Unire, perioada interbelică.

Nu pot uita procesul Ceaușeștilor

„Exemplul pașoptiștilor, adaptat contextului actual, global și democratic, poate să motiveze eforturile de astăzi ale românilor din țară și de peste hotare, care doresc să aducă României o schimbare profundă și autentică”, spune Sebastian Burduja.

La scurt timp după ce s-a născut bucureștean, părinții au decis să se mute la Piatra Neamț, alături de bunici și în căutarea unor vremuri mai bune. Erau anii cei mai grei ai regimului comunist, iar a crește doi copii mici în București, fără relații în partid și dintr-un venit derizoriu, devenise aproape imposibil. La Piatra mai aveau o șansă, mai ales datorită sprijinului bunicilor – bunicul preot, bunica învățătoare – și al rudelor de la țară.

„Nu am conștientizat decât mai târziu sacrificiile pe care familia mea – alături de alte milioane de familii de români – le-a făcut pe parcursul acelor ani pentru a ne asigura nouă, copiilor, un trai fără griji prea mari.”

Și totuși, copil fiind, l-au marcat profund Revoluția din 1989, mineriadele și frământările tipice anilor de tranziție. „Nu pot uita zilele de Crăciun 1989 și amestecul incredibil de speranță și teamă pe care cu toții l-am simțit. Așa cum nu pot uita filmul cu procesul Ceaușeștilor, pe care l-am urmărit cu mintea mea de copil, neînțelegând atunci cum oamenii pe care ne învățau să-i divinizăm încă de la grădiniță puteau ieși din istorie într-un mod atât de sângeros.

Am convingerea că aceste experiențe sunt împărtășite într-o anumită măsură către toate generațiile născute în anii 70-80, care astăzi se află într-o poziție unică: au cunoscut în copilărie lipsurile dictaturii comuniste, au trăit apoi deziluziile tranziției și transformarea sentimentului de speranță națională într-un șir de deziluzii parcă fără sfârșit, însă au avut și șansa de a cunoaște, mai ales după anii 2000, o lume globală și diversă, în care au putut să-și continue studiile sau cariera profesională în medii competitive și meritocratice. Tocmai aceste generații au acum potențialul de a readuce sentimentul speranței din zilele Revoluției, concentrând energia, cunoștințele și experiențele pe care le-au acumulat într-un efort unit de consolidare a unei democrații românești de calitate”. Primul pas spre Statele Unite ale Americii l-a făcut în 2004, când a fost admis la Stanford University, unde s-a specializat în domeniul politicii comparate, economie și sociologie. Apoi a fost admis ca bursier al programului de dublu masterat în Administrarea Afacerilor și Politici Publice la Harvard Business School și Harvard Kennedy School of Government. Cu greu poate cuprinde acești șapte ani minunați în câteva cuvinte… „Sunt conștient că am avut parte de câteva șanse unice. În primul rând, am fost studentul unor profesori extraordinari. La Stanford am colaborat cu cel mai cunoscut expert american în studierea sistemelor democratice, profesorul Larry Diamond, conducând cercetarea pentru cartea sa, „The Spirit of Democracy”, pe regiunea Europa de Est și Asia Centrală. La Harvard am fost Teaching Assistant la cursul de leadership al profesorului David Gergen, cel care s-a distins în rolul de consilier personal pentru patru președinți americani, printre care Ronald Reagan și Bill Clinton. În anul II de facultate, colegul meu de cameră a fost Mike Krieger, un bun prieten, care recent a devenit cunoscut în întreaga lume, după ce aplicația pe care a creat-o, Instagram, a fost cumpărată de Facebook pentru aproximativ un miliard de dolari. Exemplele pot continua…”

Oferă consultanță Băncii Mondiale şi ONU

La absolvirea programului de masterat de la Harvard, prin rețeaua de alumni a universității, a aflat despre o oportunitate profesională la Dalberg Global Development Advisors, o firmă de consultanță strategică la nivel înalt, unul dintre liderii de piață pe segmentul de dezvoltare internațională. Din momentul în care a trimis aplicația a fost, cum spun americanii, pe cont propriu. „Diplomele sunt doar simple hârtii dacă nu știi să demonstrezi pe parcursul a cinci-şase interviuri succesive că poți fi un consultant de excepție”. Astfel, a fost recrutat în echipa Dalberg din Washington DC, unde activează din 2011 ca și consultant pe proiecte care vizează în principal îmbunătățirea standardelor de trai în țările în curs de dezvoltare. „Clienții noștri sunt organizații multilaterale ca G20, Banca Mondială, Organizația Națiunilor Unite (ONU), dar și corporații și guverne naționale și locale. Sunt mândru că prin Dalberg putem să dăm o mână de ajutor acelor oameni lipsiți de posibilități, oameni care se luptă zi de zi să supraviețuiască și să învingă foametea, bolile, războiul și de multe ori ignoranța celor care ar putea să le salveze viața”.

România se vede altfel de la distanță

Îl întreb spre ce ne îndreptăm în viitor. „Păi, mai întâi, trebuie să cunoaștem de unde venim și cum am ajuns unde suntem astăzi. Istoria ne inspiră, ne motivează, ne învață și ne unește. Din păcate, anumite excese ale falsului patriotism promovat de regimul comunist ne-au îndepărtat oarecum de percepția obiectivă și justă a valorii istoriei noastre. Astăzi parcă ne este rușine uneori să vorbim despre Mihai Viteazul, Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare sau Constantin Brâncoveanu. Au existat și vor exista încercări de a reduce importanța acestor personalități și chiar de a discredita rolul lor. Însă cei care înțeleg și cunosc cu adevărat istoria în toată complexitatea ei îi vor prețui pe înaintașii noștri la justa lor valoare.

Nu este vorba despre o interpretare romantică a trecutului nostru ca popor, ci despre una obiectivă, în care ne asumăm la nivel individual și colectiv atât momentele de glorie, cât și erorile. La peste două decenii de la căderea regimului comunist ar fi momentul potrivit să trecem peste complexele naționalismului obtuz și extrem. Ignorând istoria, vom pierde oportunitatea unică de a învăța din greșelile noastre majore – Holocaustul nazist și represiunea comunistă – și din cele mai recente, ca de exemplu eșecul parțial al tranziției post decembriste.

Așa cum bine știu cei care sunt departe de țară – și sunt din ce în ce mai mulți, atât la studii, cât și la muncă –, România se vede altfel de la distanță”. Sebastian Burduja este un optimist incurabil și caută întotdeauna acele semne pozitive care vestesc un viitor mai bun, de la inaugurarea noului sediu al Bibliotecii Naționale în București până la pedepsirea justă a unor cazuri flagrante de corupție. „Chiar și protestele începutului de an, cele autentice, au fost semnalul că democrația românească începe să funcționeze de la firul ierbii.”

Asta nu înseamnă că România se vede în roz de peste hotare, inclusiv lucrurile pozitive trebuind puse în perspectiva potențialului pe care îl are țara noastră. Din acest punct de vedere, situația rămâne gri: dincolo de anumite excepții, continuăm să eșuăm în mai toate domeniile vitale pentru dezvoltarea României, de la infrastructură la turism, agricultură, industrie, educație etc. Până când…?

„Gândindu-mă la colegii mei de la Stanford și Harvard, sunt bucuros să descopăr mereu ultimele lor realizări, de la pornirea unei afaceri de succes în China până la interviuri despre Wall Street pe CNN sau preluarea unui minister în Georgia. În fața acestor succese, nu de puține ori mă întreb dacă am reușit să fac destul până acum”.

 

Aici, totul e încă de făcut

Proiectul de care este cel mai mândru se numește Liga Studenților Români din Străinătate. Povestea LSRS începe în 2008, cu doi colegi nedespărțiți încă de pe băncile Școlii Generale Nr. 11 din București. „Eu mă pregăteam să finalizez programul de la Stanford și abia fusesem admis la masterat la Harvard, iar amicul meu, Costin Elefteriu, tocmai încheia ca șef de promoție cursurile Academiei de Teatru și Film, Secția Imagine, și se pregătea de King’s College London, unde trebuia să urmeze prestigiosul program de War Studies (Studii de Război). Ne-am dat seama că eram numai doi reprezentanți ai unei adevărate «armate» de studenți și tineri specialiști români care studiau în străinătate. A început astfel un vis pe care l-am urmat cu încredere și consecvență.”

Și iată că nimic nu a fost în zadar. Astăzi, la trei ani de la lansare, Liga reunește aproape 7.000 de studenți și absolvenți români din peste 50 de țări. „Misiunea noastră este coagularea acestei comunități de valoare și facilitarea contribuției ei la dezvoltarea României, într-un cadru deschis de dialog și acțiune – un cadru independent, apolitic și echidistant.”

Liga are 30 de filiale și reprezentanțe, acoperind cam toate țările unde există comunități importante de studenți români, dar și state strategice ca Siria, Egipt, China, Rusia sau Turcia. „Vrem să fim mereu o casă departe de casă pentru românii plecați la studii, dar și o punte de legătură între aceștia și colegii lor din România care doresc să urmeze cursuri în străinătate”.

Exemplul LSRS demonstrează că românii pot fi uniți, că se sprijină reciproc la universitățile unde studiază, că sunt doritori să păstreze legăturile între ei și cu România. Cei care nu cred în minuni ce durează mai bine de trei ani sunt invitați să viziteze Forumul LSRS, Wiki LSRS, site-ul Go Study LSRS, grupurile de pe Facebook și platformele online. Statisticile vorbesc de la sine, întrebările își găsesc mai mereu răspunsuri, se leagă prietenii și apar proiecte noi inițiate și coordonate de către membrii Ligii.

Sebastian Burduja crede că liantul Ligii şi ceea ce reprezintă ea astăzi, ca entitate şi ca formă organizațională, se datorează unei forțe rare și prețioase: UNITATEA.

„În același fel, îndrăznim să credem că schimbările cu adevărat pozitive depind de redobândirea sentimentului de unitate. Unitate în cadrul fiecărei generații și unitate între generații. Unitate în scopuri și mijloace. Unitate în dorința de a pune interesul colectiv deasupra orgoliilor individuale. Și unitate în sentimentul de responsabilitate pe care îl avem unii față de alții. Și încă ceva: încredere în potențialul nostru de a fi mai buni, alături de conștiința că vom realiza ceea ce ne propunem. Aceste lucruri nu trebuie să dureze un «brucan» sau doi, sau zece. Schimbarea la față a României poate începe de astăzi, prin fiecare dintre noi, oriunde ne-am afla. Prin LSRS am făcut deja câțiva pași importanți în acest sens, mai ales prin Forumul România Jună, care a avut loc la București între 12-14 august 2011, cu sprijinul Băncii Naționale a României. România Jună a reunit peste 300 de tineri români din țară și de peste hotare, cu misiunea de a defini direcțiile principale de dezvoltare pentru România anilor 2030. Evenimentul a marcat și 140 de ani de la primul Congres al Studenților Români de Pretutindeni, păstrând premisa centrală a marelui eveniment organizat în 1871 de Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Ciprian Porumbescu și alții: generația noastră trebuie să-și asume răspunderea pentru construcția propriului său viitor colectiv. Altfel spus, acestei generații îi va veni inevitabil rândul de a conduce modernizarea României într-un viitor apropiat. Prin ce vom rămâne în istorie și cum vom putea lăsa celor care vin după noi o țară de care să fie mândri? Răspunsurile la aceste întrebări s-au concretizat într-o amplă lucrare, Programul România Jună: România în 3Decenii, disponibilă online la www.romania-juna.eu. Acest volum, în fapt o platformă deschisă de idei, a reușit să influențeze deja numeroase politici publice și programe politice, inclusiv în perspectiva alegerilor de anul acesta.

Personal, îmi doresc să revin acasă în viitorul apropiat, pentru că, vorba marelui Constantin Noica, «aici, totul e încă de făcut». Iar dacă voi avea în continuare ocazia să contribui cu experiența și cunoștințele mele la dezvoltarea României, dinspre societatea civilă, mediul privat sau din sectorul public, o voi face mereu cu toată inima și cu dorința permanentă de a da ceva înapoi țării mele și poporului român, după puterile mele, urmând principiul simplu după care «celui care i s-a dat mult i se va cere mult»”.

Un material realizat de Floriana Jucan – Q Magazine.

Ultima ora:

ObservatorLudovic Orban: România are o şansă uriaşă. Avem oportunităţi pe care mulţi nici măcar nu le-au identificat

PoliticLudovic Orban: România are o şansă uriaşă. Avem oportunităţi pe care mulţi nici măcar nu le-au identificat

EconomieRăzvan Nicolescu: Mizele regionale ale jocurilor din energie (Op-ed)

ExternDan Mihalache: Nu uitați să aplicați în următoarea perioadă pentru a vă proteja dreptul curent de a locui, munci și studia în Marea Britanie

SocialGeorge Butunoiu: Realitatea la zi – Minte-mă frumos! Mituri și ipocrizie în lumea corporatistă – George Butunoiu

EvenimenteMarian Murguleț: Videoconferința „Digitalizarea României și Tehnologia 5G” / „Cartea electronică de identitate va face ireversibilă transformarea digitală a României”

CulturaCristina Popescu: Romfilatelia introduce în circulație joi, 2 iulie 2020, emisiunea de mărci poștale Animale tip leopard

EditorialMirela Iovu: Efectele disruptive ale COVID-19. Digitalizarea, noul model de afaceri in contextul pandemiei



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe