Adriana
Publicat în 11 iulie 2018, 07:11 / 57 elite & idei

Sebastian Burduja: Generaţia OUG 13: liderii pentru viitorul României sunt aici

Sebastian Burduja: Generaţia OUG 13: liderii pentru viitorul României sunt aici
+ Observator

Suntem din nou năuciţi. Prin transformarea Codului Penal în Codul Penalilor, democraţia românească a primit – oare a câta oară în ultimul an şi jumătate? – o nouă lovitură cruntă.

Pe zi ce trece, în România se instituţionalizează o nouă formă de organizare statală: cleptocraţia. Instituţia fundamentală a democraţiei româneşti, Parlamentul României, este luată ostatică de un grup de infractori condamnaţi şi de complicii lor – a se citi coaliţia PSD-ALDE-UDMR-grupul minorităţilor (parţial). Practic, aşa cum susţine şi Moise Guran, purtătorul de suveranitate delegată de popor legiferează acum în favoarea unei găşti, deci în nume propriu, ceea ce Articolul 2 din Constituţie interzice cu desăvârşire. Este o preluare ostilă a puterii, într-o manieră similară unei lovituri de stat.
În aceste zile se vorbeşte de soluţii imediate – ce putem face noi toţi (societate civilă, politicieni de Opoziţie din partide parlamentare sau neparlamentare şi, în general, toţi cetăţenii cinstiţi şi de bună-credinţă preocupaţi de soarta ţării lor) pentru a evita intrarea în vigoare a acestui Cod al penalilor. Urgenţa este justificată şi legitimă, iar soluţii pot fi multe: de la acţiuni de nesupunere civică (dar nu în afara cadrului legal), pe modelul protestelor din Armenia, până la presiunea pusă la nivel local asupra fiecărui parlamentar al Puterii (proteste în faţa fiecărui birou parlamentar din ţară), o grevă generală sau un referendum pe tema luptei împotriva corupţiei declanşat de Preşedinte.

Am încrederea şi speranţa că prin astfel de acţiuni bine coordonate, prin implicarea cât mai multor cetăţeni din ţară şi din diaspora şi printr-o coalizare a tuturor forţelor politice de opoziţie vom scăpa de acest coşmar care durează deja de un an şi jumătate. Cu toate acestea, ce ne garantează că apoi nu vom fi din nou expuşi atacurilor unor alţi inamici ai democraţiei liberale? Poate nu vor mai fi exponenţii cleptocraţiei marca PSD-ALDE, poate de data asta vom avea de înfruntat mişcări extremiste, inspirate de modelul naţionalist-xenofob al forţelor politice care conduc azi Ungaria, Polonia, Italia şi poate chiar Austria, dar cunosc o ascensiune fulminantă şi în Franţa, Germania sau Olanda.

Azi, o mână de infractori a reuşit să slăbească dramatic tot edificiul democratic al ţării şi se pregăteşte să arunce la gunoi toate eforturile care s-au făcut timp de 14 ani pentru un sistem de justiţie funcţional. Cum va reacţiona democraţia românească dacă va avea de înfruntat inamici mai influenţi şi mai puternici, manevraţi şi mai ferm dinspre Est? Criza generală actuală, precum şi situaţiile absurde aparent fără ieşire precum scoaterea Preşedintelui din joc printr-o simplă decizie a Curţii Constituţionale ne demonstrează că democraţia românească este încă firavă şi vulnerabilă, iar principala noastră preocupare trebuie să fie întărirea ei. Aceasta nu mai este o soluţie pe termen scurt, dar este la fel de necesară.

Una dintre opiniile larg împărtăşite de către specialiştii din domeniul sănătăţii publice este că un sistem medical modern şi performant trebuie să se axeze pe prevenţie şi nu pe tratament. Iar prevenţia se poate face doar prin educarea individuală a fiecărui pacient: să ştie noţiuni şi reguli de bază despre îngrijirea corpului său, să facă mişcare, să aleagă un regim alimentar corespunzător stilului său de viaţă. În cazul unei democraţii, „prevenţia” se face la fel: o educare continuă a cetăţenilor, încă de la vârste cât mai fragede.

Consolidarea democratică nu poate exista în lipsa culturii şi educaţiei civice.

Din păcate, statul român eşuează şi aici (aşa cum a eşuează inclusiv în a-şi păstra proprii cetăţeni în viaţă). Cu mici excepţii, orele de cultură civică de la şcoală sunt tratate atât de către profesori, cât şi de către elevi sau părinţi cu indiferenţă: o bună ocazie să lăsăm copiii să plece mai devreme acasă sau să facă o oră în plus de limba română, matematică sau istorie. Nu sunt urmate de acţiuni concrete, nu creează spirit comunitar şi nu urmăresc ceea ce ar trebui să fie scopul lor fundamental: interiorizarea valorilor democratice. Soluţia poate veni dinspre societatea civilă şi ar trebui să vină dinspre partidele politice.

Dacă acest război declarat democraţiei din ultimul an şi jumătate a avut şi o parte bună, aceea este că cetăţenii au devenit, de nevoie, mult mai informaţi şi documentaţi în legătură cu subiecte precum: legislaţie penală, procesul luării deciziei în Parlament, constituţionalism, mecanismele de declanşare a unui referendum sau a unei iniţiative cetăţeneşti. La fel cum în timpul marilor conflagraţii se produc salturi în ceea ce priveşte inovaţia tehnologică, acum, în România, s-a produs un salt în privinţa educaţiei democratice.

Pe de-o parte, jurnaliştii, vectorii de opinie reprezentanţii societăţii şi cetăţenii implicaţi civic şi-au însuşit arma adversarului, punându-se la punct cu toate tehnicalităţile legislative la care apelează alde Şerban Nicolae, Nicolicea sau Iordache, iar după ce au găsit soluţii de contracarare a asaltului infractorilor, au scris articole, au creat instrumente tehnice precum site-uri sau aplicaţii mobile şi au ţinut seminarii despre căile de atac pe care România cinstită le mai are.

Pe de altă parte, alţi cetăţeni, care până recent se declarau neinteresaţi de politică, au început să devină conştienţi de pericolul care ne paşte, să se informeze şi să ia atitudine. Pentru unii, semnalul de alarmă a fost Ordonanţa 13. Pentru alţii, decizia CCR care anulează independenţa procurorilor sau măcelărirea Codului Penal. Ceea ce e important este că tot mai mulţi români devin activi şi implicaţi civic. Numărul lor creşte în fiecare zi, iar asta reprezintă un mare succes pentru România şi un mare eşec pentru PSD, o structură cinică, cu organizare de tip mafiot, care mizează în primul rând pe ignoranţa alegătorilor. Aşadar, în ceea ce priveşte educaţia civică, inacţiunea statului, prin sistemul public de învăţământ, a fost compensată de reacţia fără precedent a societăţii civile. Şi, totuşi, aşa cum spuneam mai sus, mai există o categorie de actori care ar trebui să aibă drept preocupare, dar şi drept interes direct educaţia civică şi politică a cetăţenilor: partidele.

Citeste mai mult: adev.ro/pbfwu2

Ultima ora:

ObservatorSilviu Cerna: Morala îndoielnică și pericolele statului social

PoliticKlaus Iohannis se va întâlni astăzi, la Londra, cu premierul Theresa May

EconomieSilviu Cerna: Morala îndoielnică și pericolele statului social

ExternValentin Naumescu: It’s not the economy, stupid! Trump pierde controlul în Camera Reprezentanţilor dar polarizarea ideologică a Americii se adânceşte

EvenimenteMugur Isărescu: Invitație BNR, 25 octombrie 2028 – Conferință ELEC „The Danube Triangle”

CulturaRadu Preda: Memoria abandonată

SocialIoan-Aurel Pop: În anul Centenarului Marii Uniri, ţara are nevoie de o vlagă nouă şi de energii de viitor

MoldovaArmand Goșu: Victoria lui Andrei Năstase reînvie speranța unei schimbări în Republica Moldova



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe