OraNoua.ro
Publicat în 8 noiembrie 2017, 21:34 / elite & idei

Sebastian Burduja: Războiul cu Rusia, faza pe energie. Scenariul care ar fi echivalent cu un glonț pe care ţara noastră şi l-ar trage singură în picior

Sebastian Burduja: Războiul cu Rusia, faza pe energie. Scenariul care ar fi echivalent cu un glonț pe care ţara noastră şi l-ar trage singură în picior

de Sebastian Burduja

În urmă cu doi ani, la scurt timp după preluarea mandatului său de ambasador al României în SUA, fostul director al SRI George Maior trăgea un semnal de alarmă: acesta atenţiona că activităţile spionilor ruşi din România s-au intensificat, iar Rusia îşi va folosi resursele energetice ca armă politică.

Încet, încet, influenţa şi agenții Moscovei la București încep să-şi dea arama pe faţă. Cine crede că România, ţară înconjurată practic numai de regimuri prietenoase cu Moscova, este ferită de „crivățul de la Răsărit” se înşală amarnic și are nevoie atât de o lecție de istorie cât și de o ancorare pragmatică în prezent. România, ca membru NATO şi UE, se află în plin război cu Rusia. Nu este un război tipic, purtat cu tancuri, avioane şi trupe, ci unul hibrid, în care se folosesc multe alte tipuri de arme: propagandă, dezinformare, fake news, manipulare, război informatic.

Este adevărat, Rusia nu are încă în România un cal troian, așa cum are în Ungaria, în persoana lui Viktor Orban, după cum remarca expertul Mark Galeotti. Nu există deocamdată un actor politic important care să promoveze fățiș agenda Moscovei, dar asta nu înseamnă că influenţa Federației Ruse în România trebuie neglijată. În primul rând, Kremlinul va încerca să promoveze un discurs şi nu neapărat o formațiune sau o figură politică. Iar acel discurs (ultra-naționalist, populist, xenofob, retrograd) îi poate folosi Moscovei la fel de bine şi dacă este preluat de partide care se declară, chipurile, pro-americane sau chiar pro-europene, de ochii lumii bune.

Totodată, Moscova va încerca să compenseze influenţa politică relativ redusă prin alte căi. Una dintre acestea este creşterea influenței economice. Din acest punct de vedere, România, deşi membru NATO şi unul dintre cei mai importanți aliați ai SUA în zonă, are o vulnerabilitate importantă: parteneriatul strategic cu SUA este insuficient dezvoltat din punct de vedere economic, investițiile americane în România fiind abia pe locul 14 la finalul anului 2016, cu numai 2,06% din totalul investițiilor străine. Prezența trupelor și echipamentelor americane în România e de natură să ne dea încredere, dar ar fi mult mai bine ca țara noastră să reprezinte și o miză economică majoră pentru SUA.

În acelaşi timp, Rusia aplică aceeaşi tactică pe care folosit-o şi cu alte state europene: folosește interpuși care protejează interesele giganților din domeniul energiei, precum Gazprom. Un studiu de caz excelentrealizat de Atlantic Council în mai 2017, The Kremlin Gas Games in Europe, spune povestea gazoductelor Nord Stream 1 (operațional) și Nord Stream 2 (propus), explicând modul în care astfel de investiții sunt guvernate strict de considerații geopolitice, calculele economice fiind mai degrabă defavorabile realizării acestor proiecte. Raportul amintește și rolul cheie pe care România și Slovacia îl pot juca în blocarea la nivel UE a Nord Stream 2 prin invocarea regulilor de nivel european care spun că pe motiv o astfel de investiție nu poate fi aprobată dacă afectează în mod negativ viabilitatea economică a unor proiecte existente. De urmărit dacă România va vrea și va ști să-și apere interesele strategice la Bruxelles în această chestiune vitală.

Sigur, spaţiul de manevră al Rusiei în România în ceea ce privește piața de energie este limitat, ţara noastră fiind a treia din UE din punct de vedere al independenței energetice. Cu toate acestea, influenţa Gazprom în România se poate dovedi considerabilă, mai ales dacă anumiți factori de decizie vor fi acționa la comanda unor interpuși ai Kremlinului. Un astfel de scenariu, vădit împotriva intereselor naționale ale României, ar fi echivalent cu un glonț pe care ţara noastră şi-l trage singură în picior.

Din nefericire, există motive întemeiate să ne temem că un astfel de plan este deja în execuție. El a fost devoalat recent de fostul ministru al Energiei, Răzvan Nicolescu, care a atras recent atenţia că propunerile Parlamentului României conform cărora cel puțin 70% din tranzacțiile cu gaze trebuie făcute pe piața OPCOM, promovate de deputatul PSD Iulian Iancu, fac tocmai jocurile gigantului Gazprom, sub masca „transparenței”. Astfel, introducerea obligației de tranzacționare pe bursă de 70%-100% pune în pericol realizarea unuia dintre proiectele strategice ale sectorului energetic românesc, şi anume exploatările de gaz din Marea Neagră, afectând șansele României de a deveni un jucător regional în domeniul gazului natural. Fără posibilitatea unor contracte pe termen lung, producătorii nu vor dori să continue investițiile necesare exploatării gazelor din bazinul Mării Negre. Principalul beneficiar va fi chiar grupul Gazprom, care va continua să domine regiunea.

De asemenea, prin impunerea acestui prag, Gazprom va avea date despre toate prețurile de pe piața românească, fapt ce le va permite să jongleze cu prețurile și să exercite tot mai mult control pe piața românească. Astfel, în final, cel mai mult de pierdut va avea consumatorul român, întrucât România încă nu are o alternativă la importul de gaze de la Gazprom. Naționalizarea Bursei Române de Mărfuri (entitate privată) este un alt act de îndepărtare cu premeditare a României de zona democrațiilor occidentale. Asistăm așadar la un nou episod din punerea în scenă a planului PSD şi ALDE marca #statcapturat. Răzvan Nicolescu mai atrage atenţia şi că astfel de măsuri vor pune România într-o situație ridicolă la Bruxelles, iar ţara noastră va risca procedura de infringement.

Personajele acestor jocuri sunt multe și diverse, într-un puzzle adesea inaccesibil celor care nu cunosc bine un domeniu extrem de complex și de tehnic, așa cum este sectorul energetic în România. Cert este că anumite legături sunt evidente, fiind uneori relevate chiar din interiorul PSD. Așa se face că numele lui Iulian Iancu apare în scandalul Wikileaks, aceste fiind descris în telegramele Ambasadei SUA de la București drept „omul Gazprom” chiar de către colegul său de la PSD Georgian Pop, fost preşedinte al Comisiei de control SRI din Parlament. Să ne reamintim că același domn deputat a amenințat-o recent cu DIICOT-ul pe Mariana Gheorghe, CEO OMV Petrom, chiar în cadrul lucrărilor comisiei parlamentare de anchetă pentru activitatea ANRE.

Mai avem de reținut un număr cu multe zerouri: 20 de miliarde de dolari. Conform unei analize a Consiliului Concurenței, atât costă România schema din 2007 prin care s-a creat cel mai avantajos sistem de stimulare a investițiilor în energie regenerabilă (ulterior, în 2013, s-a trecut în extrema cealaltă, schimbându-se peste noapte alocarea de certificate verzi). Din nou, o idee nobilă – sprijinirea investițiilor în energie verde – a fost dusă la extrem, într-o perioadă în care astfel de tehnologii erau încă extrem de scumpe și au fost practic integral importate. Costurile se reflectă și se vor reflecta încă în factura la curent electric a fiecărui român, pentru că mai avem de plătit vreo 15 miliarde. Pic, pic, pic. Noi toți am pierdut, iar unii băieți deștepți au câștigat. Inițiatorul propunerii din 2007? E deja ușor de ghicit.

Revenind la proiectul de lege privind pragul pentru tranzacționarea gazelor pe OPCOM, pericolul pare a fi fost evitat, cel puțin pentru moment. Inițiativa lui Iulian Iancu a fost retrimisă de Camera Deputaților la comisii pentru a fi reanalizată. Este o victorie de etapă în războiul hibrid pe care îl purtăm cu Rusia, prin care se urmărește sabotarea intereselor naționale ale României. Un război complicat și greu de descifrat la nivelul opiniei publice, dar pe atât de periculos.

Da, România încă nu are un regim apropiat de Moscova şi nici partide sau lideri politici declarați pro-ruși. Dar este la fel de vulnerabilă precum vecinii săi dintr-un motiv foarte simplu: este încă un stat corupt, pe cale de a deveni un stat capturat. Iar odată capturat, un stat poate fi servit pe tavă celui care oferă cel mai bun preț.

A contribuit Alin Iliescu

Ultima ora:

ObservatorRobert Lupitu: Cum s-a schimbat evaluarea Comisiei Europene privind lupta anticorupție și independența justiției din România în mai puțin de un an

PoliticIulian Fota: România a devenit țintă a spionilor după consolidarea importanței sale strategice cu sprijinul NATO

EconomieMugur Isărescu: Comitetul de trecere la euro nu a fost vizitat mai de nimeni, de 7-8 ani

ExternAlexandru Lăzescu: China, beneficiarul turneului lui Trump în Asia

EvenimenteMireille Rădoi la Zilele BCU Iași

CulturaIonuț Vulpescu: O lege neconstituţională(?), o preemţiune legală. Situaţia Vilei Florica

SocialVintilă Mihăilescu: Povestaşii

MoldovaCristian Unteanu: De la Chişinău, Dodon brodează mai departe pe scenariul anti-românesc



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe