OraNoua.ro
Publicat în 5 martie 2013, 21:37 / 132 elite & idei

Sebastian Vlădescu: Ca să nu faci ceea ce trebuie pentru modernizarea sistemului, declanșezi campanii de presă

Sebastian Vlădescu: Ca să nu faci ceea ce trebuie pentru modernizarea sistemului, declanșezi campanii de presă

EVZ vă prezintă cea de-a doua parte din interviul cu fostul ministru de Finanțe, Sebastian Vlădescu despre fraudele din sistemul de sănătate, motivele pentru care unii medici promovează doar anumite tipuri de medicamente, dar și opinia sa asupra impactului coplății asupra sistemului sanitar. Interviu publicat de Evenimentul Zilei.

Evenimentul zilei: La ora actuală, putem spune că avem un sistem medical informatizat prin realizarea Sistemului Informatic Unic Integrat. În acest fel, am putut vedea cum se prescriu reţete false, cum sunt păstraţi morţii în zona celor bolnavi şi alte aberaţii de această natură. Deci, paşi înainte au fost făcuţi.

Sebastian Vlădescu: Anumite progrese s-au înregistrat, dar doar după 10 ani, cu mare greutate şi nu vorbim încă de un sistem foarte funcţional. Un sistem informatic integrat dă posibilitatea de a verifica costurile, procedurile în orice moment. Noi nu avem acest lucru acum.

Şi atunci de unde apare de fiecare dată ideea că sistemul e subfinanţat? 
E subfinanţat în legatură cu o nevoie teoretică şi una practică. Practic, oricâţi bani ai avea i-ai cheltui. Fondurile alocate sistemului au crescut între 1, 2 miliarde de dolari în 2000 până la 6- 6,2 miliarde de euro în 2010. În termeni de paritate a puterii de cumpărare, preţurile au crescut de vreo 3 ori, dar culmea e că în sistemul sanitar multe preţuri s-au ajustat în jos. De pildă, în zona achiziţiilor. Un tomograf a ajuns de la 1 milion jumătate la vreo câteva sute de mii.

Nici nu mai e entuziasm legat de achiziţiile de tomografe. De altfel, în anul 2000, un tomograf era o invenţie, acum nu mai este ceva special… 
În principiu, preţurile medicamentelor şi echipamentelor n-au crescut în paralel cu inflaţia. Sumele disponibile pentru sistem au crescut de 4, 5 ori. Să zicem că acum avem o creştere de 3 ori. Dar oamenii nu o să zică, azi dacă-i întrebaţi, că sistemul merge mai bine, pentru că funcţionalitatea e zero. Nimeni nu o să recunoască că, de fapt, consumă de 3 ori mai multe medicamente.

Spuneaţi că oamenii se plâng de lipsa de funcţionalitate a sistemului. Poate că trebuie luat în calcul şi factorul demografic. Cei care prin anii ’90 aveau 50 de ani erau în plină activitate, acum după anul 2000, au ieşit la pensie, au căpătat mai multe boli şi consumă mai multe medicamente. Fără a avea o creştere semnificativă a numărului de contribuabili.
Discuţia legată de îmbătrânirea populaţiei şi costul demografic raportat la costurile din sistemul medical e altceva. Noi avem o populaţie care îmbătrăneşte. Mai e o problemă: cei care cotizează la sistem. Discutăm de o ţară care are între 18 şi 20 de milioane de cetăţeni, dar contributori efectiv la sistem sunt sub 5 milioane. Bugetarii sunt contributori indirecţi. Din punctul ăsta de vedere, sistemul are o problemă majoră privind contributorii . Sunt 2-3 milioane de români care nu au plătit nicio taxă la sistemul de sănătate: mă refer la agricultori, cei care trăiesc din auto-consumul agricol. Apoi există pătura care a plătit puţin: salariaţii cu minim pe economie sau pensionarii cu venituri mici. Aceste două pături sunt cei mai mari consumatori de servicii sociale, iar calitatea vieţii lor determină o deteriorare mai rapidă a stării de sănătate care trebuie suportată de aceşti contributori.

Practic un întreg buget de sănătate stă pe 4 milioane contributori. 
În realitate avem 3,6- 3,7 milioane de contributori, fără a-i socoti pe bugetari, despre care am spus că sunt contributori indirecţi. -Şi în această situaţie, de ce nu face nimeni un pachet minim de servicii de sănătate? -Teoretic există un pachet minim de servicii medicale. Doar că dimensionarea acestui pachet şi felul în care se aplică e foarte arbitrar. Aplicarea sistemului e foartă proastă: pentru că nimeni nu taxează un medic şef de secţie care ţine în spital un pacient 4 zile, în loc de 2 zile, cât ar trebui să ţină un pacient cu apendicită, ca să vă dau acelaşi exemplu banal.

Există o astfel de normă? 
Da. La fel şi în cazul naşterilor, al fracturilor…

Deci nu există o responsabilitate a celui care internează asupra costurilor. Într-un spital privat din Hanovra, de exemplu, costul unei zile de spitalizare era 2000 de euro pe zi, iar medicul face tot posibilul să te trimită mai repede acasă. Iar costurile sunt similare cu cele din oricare spital de stat din Germania. Sigur, depinde şi ce tip de asigurare ai. Să vorbim un pic de coplată. 10 lei pe zi sau pe internare? Va avea o eficienţă oarecare această măsură? 
Da, este important dacă e 10 lei pe zi, dar eu din ce am auzit este o sumă care se introduce pe episod de spitalizare. Şi atunci nu e o sumă mare. Între 4 şi 5 milioane de internări pe an asta înseamă 40 de milioane de lei pe an, adică sub 9 milioane de euro. La un buget de 6 miliarde de euro nici nu contează.

Nici nu îmi dau seama de ce o mai introduc, dacă e pe episod de spitalizare. Având o gândire uşor libertariană mi-aş fi dorit să fie pe zi, pentru că aşa puteam discuta de o reală coplată. Plata doar pe episod de spitalizare nu mi se pare eficientă. Orice român care se internează are câteva zeci de lei în buzunare, pentru asistente, brancardieri, ca să nu mai vorbesc de doctori. 
Scopul ei este acela de a limita numărul de internări, de a reduce costul general al staţionării pacienţilor. Ideea aceasta nu a fost acceptată de Emil Boc pentru că înseamnă o afectare directă a celor cu venituri scăzute. Mai mult, înseamnă o renunţare la statutul de instituţie de asistenţă socială, statut pe care îl au spitalele în momentul de faţă. Multe dintre spitalele orăşeneşti funcţionează pe post de azil de nevoiaşi sau bătrâni, furnizează servicii sociale, nu furnizează servicii medicale. În plus, ele asigură posturi pentru personal şi poziţii administrative care creează posturi didactice şi administrative pentru medici.

„La o ţară care are între 18-20 milioane de cetăţeni, în realitate avem sub 5 milioane contributori.”
SEBASTIAN VLĂDESCU, fost ministru de Finanţe

„Nimeni nu taxează un medic şef de secţie care ţine în spital un pacient 4 zile, în loc de 2 zile, cât ar trebui să ţină un pacient cu apendicită, de exemplu”.
SEBASTIAN VLĂDESCU, fost ministru de Finanţe

PRIMA PARTE A INTERVIULUI:

 

Ultima ora:

ObservatorHorea Mihai Bădău: Inteligența Artificială – Ce se va întâmpla

PoliticLudovic Orban: La nivelul primăriilor este nevoie de o reechilibrare a bugetelor locale

EconomieSilviu Cerna: Pericolele populismului macroeconomic

ExternClara Volintiru: Taking stock of ‘election season’ in the Eastern Partnership countries

SocialCiprian Negură: Micro-sesiune marca Skills Of The Future

EvenimenteIon M.Ioniţă, Iulian Fota: Dezbatere Historia Live – Rusia şi Turcia în Nagorno-Karabah, consecinţele războiului

CulturaCristina Popescu: Nuduri în pictura românească

EditorialHorea Mihai Bădău: Inteligența Artificială – Ce se va întâmpla



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe