Matei Bogdan
Publicat în 4 decembrie 2019, 16:48 / 40 elite & idei

Şerban Mihăilescu: O restituire istorică

Şerban Mihăilescu: O restituire istorică

de Şerban Mihăilescu         

Ideea Camerei de Comerţ şi Industrie a României de a realiza, în anul Centenarului Unirii Românilor din 2018, statuia Generalului Gheorghe Mărdărescu, comandantul forţelor armate româneşti din Transilvania, care a eliberat Ungaria de regimul bolşevic, s-a dovedit o idee benefică și bine primită. La Cluj-Napoca, în momentul amplasării și dezvelirii statuii, spre surpriza noastră, partea maghiară nu a avut, ca de obicei, o poziție imediată, știut fiind că Ministerul de Externe ungar este o instituție cu reacții rapide îndeosebi la evenimentele româneşti legate de Ungaria.

          În octombrie 2019, însă, autorităţile din ţara vecină au reacționat şi la Budapesta ne-am pomenit cu o plăcuță memorială, amplasată chiar la intrarea în Muzeul Național Ungar, dedicată generalului american Harry Hill Bandholtz (1864-1925), cunoscut pentru poziţia sa antiromânească din acele vremuri complexe. Meritul său deosebit, conform Agenţiei Naţionale de Ştiri a Ungariei (MTI), ar fi acela că a împiedicat, în toamna anului 1919, jefuirea muzeului, respectiv „transportul în România al comorilor aflate la Muzeul Naţional al Ungariei (MNU)”.

          Mai mult, generalul, care a fost şeful Misiunii Militare Americane din cadrul Misiunii Militare Interaliate în Ungaria (august 1919-februarie 1920), este prezentat ca apărător al bunurilor muzeului împotriva presupusei tentative de jaf a trupelor române. El este considerat, la fel ca în timpul regimului horthyst, care i-a ridicat o statuie, în 1936, în faţa Ambasadei nord-americane, un salvator, amintirea sa fiind perpetuată şi amplificată din vara lui 1989 (vizita Preşedintelui SUA George H.W. Bush) şi până azi.

           Potrivit site – ului adevarul.ro, care a reacţionat prompt la acest eveniment, „era, de fapt, vorba de o dispoziţie adresată de către autorităţile militare române Muzeului Naţional al Ungariei de a preda containere care conţineau bunuri de patrimoniu provenind din muzeele Transilvaniei, ridicate de către trupele austro-ungare în timpul retragerii lor din regiune, în ultimele luni de război. Deşi, fără a dori să elucideze motivele disputei, acordând unilateral credibilitate totală doar punctului de vedere ungar, generalul Bandholtz admite în jurnalul său faptul că inclusiv reprezentanţii Muzeului Naţional al Ungariei erau de acord să restituie României o parte a artefactelor provenind din Transilvania, inclusiv documente aparţinând Bibliotecii Academiei Române, care fuseseră confiscate de trupele austro-ungare în timpul ocupaţiei Bucureştilor, capitala României, din 1917-1918”.

          În aceea perioadă,  în presa oficială maghiară au mai apărut afirmații tendențioase și materiale defăimătoare cu privire la presupusele acțiuni reprobabile ale soldaților românilor din armata Generalului Mărdărescu, aflată la Budapesta.

          Este clar că este vorba despre evenimente istorice complexe, care, deși cunoscute, sunt încă insuficient prezentate în istoriografia română.

          Intervenţia Armatei Române, sub comanda Generalului Mărdărescu, a avut ca obiectiv principal apărarea hotărârii de la Alba Iulia de la 1 Decembrie 1918, de unire a Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România; în acelaşi timp, ea a avut o de necontestat dimensiune internaţională: a determinat eliberarea Ungariei de sub regimul bolşevic, care a exercitat între martie-august 1919 o violenţă extremă asupra propriilor cetăţeni, iar prin stoparea ofensivei generale bolşevice (Rusia, Ucraina, Ungaria) din această parte a Europei a permis, totodată, instaurarea păcii şi stabilităţii pe continent, inclusiv revenirea la o viaţă politică proprie în ţara vecină. 

          Surprinzător, pentru această perioadă extrem de tulbure şi contraversată din istoria Budapestei și a Ungariei, cele 133 de zile ale regimului sângeros ale lui Béla Kun („teroarea roşie” în comparaţie cu „teroarea albă” care a urmat), nu se demască faptele reprobabile săvârșite de Armata Roşie ci, culmea, sunt reclamate presupuse acțiuni negative ale Comandamentului şi trupelor române. Acestea au eliberat Budapesta şi au restabilit ordinea, iar din bogatele mărturii din epocă, inclusiv din corespondenţa cu autoritătile centrale şi locale ungare, reiese cu claritate preocuparea autorităţilor române de a asigura aprovizionarea cu hrană şi combustibil a populaţiei din Ungaria, trenuri cu cereale şi produse alimentare fiind trimise regulat din Transilvania în Ungaria.

          Este extrem de greu de crezut că ocuparea Budapestei de către armata română condusă de Genaralul Mărdărescu, în perioada august-noiembrie 1919 nu a jucat un rol  esențial în stabilirea granițelor fixate şi recunoscute prin Tratatul de Pace de la Trianon, la 4 iunie 1920; şi aceasta cu toată împotrivirea Generalului   Bandholtz şi a altor adversari ai României.

          Autorităţile şi poporul ungar îi acordă azi generalului nord-american o cinstire, credem, nejustificată, tratându-l ca pe un erou, din simplul motiv că a fost întotdeauna împotriva românilor; în acest timp, în ţara lui, Generalul Gheorghe Mărdărescu nu poartă titlul oficial de erou, deşi este apreciat de popor ca unul dintre eroii României Mari.

          Singura recunoaștere a faptelor sale în realizarea statului român întregit, independent şi suveran este, până acum, această superbă statuie, operă a maestrului Valentin Tănase, ridicată în faţa Facultății de Ştiinţe Economice şi Gestiunea Afacerilor a Universității „Babeș-Bolyai”, de către Camera de Comerţ şi Industrie a României, cu sprijinul Primăriei din Cluj-Napoca.

          De aceea, considerăm că acordarea unei înalte distincţii bravului comandant din partea Ministerului Apărării Naționale ar fi mai mult decât binevenită, mai ales acum în ajunul marcării Centenarului recunoaşterii internaţionale a frontierelor Statului român unitar, independent şi suveran (Trianon 100).

Ultima ora:

ObservatorSergiu Manea: Forbes 30 pentru RO30

PoliticIon M. Ioniţă: Bădălău şi ai lui

EconomieSergiu Manea: Forbes 30 pentru RO30

ExternIulian Chifu: Un game changer în Brexit – Raportul serviciilor britanice privind ingerinţele Rusiei în referendumul din 2016

EvenimenteMireille Rădoi: Un produs de diplomație culturală – Femei remarcabile din România și din Peru

CulturaRadu Preda: Organizatorii memoriei

SocialAndrei Stoian: Sistemul de învăţământ românesc a acumulat o serie întreagă de probleme

MoldovaAndrei Vlasceanu: Tragedie antică şi teatru rusesc la Chişinău



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe