Matei Bogdan
Publicat în 15 ianuarie 2020, 16:59 / 153 elite & idei

Sorin Cucerai: Despre misoginismul sistemic

Sorin Cucerai: Despre misoginismul sistemic

de Sorin Cucerai

Când vorbim de misoginismul instituțional, ne gândim în primul rând la plata inegală, adică la faptul că, statistic, femeile sunt plătite mai prost decât bărbații.
Asta se întâmplă în trei feluri distincte. Întâi, la muncă de același fel și egală, femeile sunt plătite mai prost decât bărbații. În al doilea rând, femeile sunt orientate preponderent către domenii economice mai degrabă prost plătite – educație, asistență publică, asistență medicală – pe când în domeniile bine plătite (IT, zona financiară etc.) forța de muncă e preponderent masculină.
În fine, în al treilea rând, pe lângă munca plătită femeile fac și muncă neplătită – gătit, spălat, călcat, curățenie, îngrijirea copilului etc. – ceea ce înseamnă că chiar dacă la muncă egală femeile ar fi plătite la fel ca bărbații, ele tot ar rămâne mai prost plătite, fiindcă pe ansamblu ele muncesc mai mult decât bărbații dacă includem și munca neplătită.
Când vorbim de misoginismul instituțional ne gândim, iarăși, la reprezentarea disproporționată a bărbaților în raport cu femeile în zonele de decizie publică (în principal, în parlament și în guvern).
Motivul princpal pentru care e absolută nevoie de reprezentare egală (deci de introducerea cotelor de gen) e acela că femeile au, inevitabil, experiențe diferite de cele ale bărbaților – experiențe la care bărbații sunt orbi din simplul motiv că nu se confruntă cu ele și astfel n-au cum să le vadă.
Indiferent că sunt de stânga, de centru sau de dreapta, conservatoare sau progresiste, feministe, antifeministe sau indiferente față de feminism, femeile se confruntă și se vor confrunta întotdeauna cu probleme care, pe alocuri, diferă semnificativ de cele ale bărbaților.
Să luăm, de exemplu, tema sărăciei. Nu doar că, în anumite contexte, femeile sunt afectate de sărăcie într-un mod disproporționat de mare în raport cu bărbații, dar modul în care ele sunt afectate de sărăcie poate diferi semnificativ de cel în care bărbații sunt afectați – ceea ce obligă la gândirea de soluții diferite de combatere a sărăciei.
Același lucru e valabil și în cazul libertății antreprenoriale sau al expertizei manageriale. În general, atunci când o temă e prezentată ca fiind neutră din punct de vedere al genului, în realitate ea e construită și dezvoltată ținând cont exclusiv de modul în care bărbații sunt afectați de ea.
Atâta vreme cât femeile nu vor avea în mod real un cuvânt egal de spus cu cel al bărbaților, anumite tipuri de probleme vor rămâne invizibile.
Iar lucrurile astea se întâmplă peste tot în lume, inclusiv în statele cu o democrație avansată. Ceea ce înseamnă că misoginsmul instituțional afectează toate femeile, indiferent de statut social, de nivel de venit, de nivel de educație, de culoare a pielii șamd. Vorbim deci de un misoginism de care, ca femeie, pur și simplu nu ai cum să scapi, indiferent unde te-ai afla pe scara socială.
Am să prezint aici o listă, inevitabil incompletă, a modurilor mai subtile în care se manifestă misoginismul sistemic, dincolo de reprezentarea politică inegală și de plata inegală.
1. Cobaii. Înainte de a începe producția unui medicament, producătorii sunt ținuți să efectueze teste care să constate cu suficientă certitudine efectele principale și cele secundare ale respectivului medicament.
Primele seturi de teste au loc pe animale. Problema este că animalele testate sunt preponderent masculi, în ideea că ele reflectă astfel efectele pe care respectivul medicament le-ar avea asupra unui mascul de sapiens.
Principiul aici e misogin by design: prototipul omului generic e masculul, deci dacă medicamentul respectiv va funcționa într-un anume fel în cazul corpurilor de bărbați, ele vor funcționa la fel și în cazul femeilor, în ciuda diferențelor anatomice și biologice dintre cele două subspecii de sapiens.
Așa se face că efectele secundare ale medicamentului X pot fi diferite la femei, dar lucrul ăsta nu e niciodată menționat în prospect. În general, efectele secundare asupra femeilor nu sunt testate. Iar asta e o practică generalizată.
2. Instrumentele de obstretică-ginecologie. Ele au fost concepute de bărbați, și seamănă mult prea mult cu niște instrumente de tortură, mai ales speculul, pentru ca femeile să se simtă confortabil cu ele.
Chiar și atunci când designul nu este neapărat o problemă, medicii nu sunt în general instruiți să țină cont de specificul anatomic al femeilor – de exemplu, să verifice mai întâi lungimea canalului vaginal pentru a decide ce instrument vor folosi – și astfel experiența pacientei e întotdeauna neplăcută.
3. Pilula contraceptivă. Deși progresele sunt semnificative, pilula continuă să aibă efecte secundare. Pe lângă senzația de greață, cele mai grave sunt depresia (prin scăderea producției de serotonină) și riscul formării cheagurilor de sânge care pot genera accidente vasculare (mai ales la femeile trecute de 35 de ani).
O pilulă contraceptivă pentru bărbați nu a fost încă produsă. Efectele secundare trebuie, se pare, să fie suportate doar de femei.
4. Cardiopatia ischemică. Deși boala asta afectează mai mult femeile decât bărbații, criteriile de diagnostic sunt stabilite exclusiv după simptomatologia masculină. Simptomele în cazul femeilor sunt altele decât în cazul bărbaților, ceea ce face ca femeile să fie adesea subdiagnosticate, sau greșit diagnosticate, deci să nu primească tratament adecvat, lucru care le pune viața în pericol.
5. Automobilul. Testele de siguranță pentru automobile sunt făcute cu manechine care reflectă bărbatul statistic, cu o înălțime de 1,75 m și o greutate de 76 de kilograme. Inclusiv poziția corectă la volan e stabilită în funcție de acest bărbat statistic.
Femeile au nu doar o înălțime și o greutate diferite de cele ale bărbatului, dar diferențele există și cu privire la structura și densitatea oaselor și la distribuția masei musculare.
Așa se face că, deși bărbații sunt implicați în mai multe accidente auto decât femeile, acestea din urmă suferă răni mai multe și mai grave decât bărbații. Testele de siguranță nu sunt făcute luând în calcul și șoferi femei.
Fiindcă automobilele sunt construite încă by design pentru a oferi siguranță șoferului bărbat, nu și șoferului femeie, și cu atât mai puțin șoferițelor gravide. Altfel spus, automobilul continuă să fie, by design, un produs pentru bărbați.
Chiar dacă ești o femeie albă și ultra-privilegiată, care ai reușit să te pui la adăpost de agresiune, de excludere și de marginalizare, ești în continuare victima misoginismului sistemic. 
Când iei medicamente ale căror efecte secundare nu le cunoști de fapt, când mergi la ginecolog, când conduci automobilul, când iei pastile contraceptive, niște bărbați au decis deja că nu prea contează ce se întâmplă cu tine.
Iar dacă ești, ca bărbat, partenerul unei astfel de femei, ar fi bine să știi și tu lucrurile astea. Și ar merita să înceapă să-ți pese de reprezentarea egală.

Ultima ora:

ObservatorHorea Mihai Bădău: Inteligența Artificială – Ce se va întâmpla

PoliticLudovic Orban: La nivelul primăriilor este nevoie de o reechilibrare a bugetelor locale

EconomieSilviu Cerna: Pericolele populismului macroeconomic

ExternClara Volintiru: Taking stock of ‘election season’ in the Eastern Partnership countries

SocialCiprian Negură: Micro-sesiune marca Skills Of The Future

EvenimenteIon M.Ioniţă, Iulian Fota: Dezbatere Historia Live – Rusia şi Turcia în Nagorno-Karabah, consecinţele războiului

CulturaCristina Popescu: Nuduri în pictura românească

EditorialHorea Mihai Bădău: Inteligența Artificială – Ce se va întâmpla



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe