Matei Bogdan
Publicat în 16 octombrie 2019, 16:42 / 58 elite & idei

Valentin Naumescu: Alegerile din Polonia şi noul conservatorism de stânga din Europa

Valentin Naumescu: Alegerile din Polonia şi noul conservatorism de stânga din Europa

de Valentin Naumescu

Dincolo de clişeele din presă cu partidele conservatoare/naţionaliste şi creştine „radicale”, „fasciste”, de „extremă-dreapta”, iată că Polonia (dar şi Ungaria sau Italia, în mare parte) ne arată mai degrabă chipul politic şi electoral oarecum inedit al unui conservatorism de stânga, cu o politică socială foarte generoasă (culmea, mai generoasă decât a partidelor social-democrate!), orientată spre câştigarea simpatiei cetăţeanului de rând, ba chiar cu precăderel a celor din straturile cele mai joase ale societăţii, din punct de vedere al veniturilor şi educaţiei. PiS a câştigat masiv în Polonia (44%) datorită unei politici sociale super-generoase orientată spre straturile inferioare, nu neapărat pe dimensiunea naţionalistă, xenofobă şi anti-europeană. PiS a fost şi este votat astăzi de cei care acum 25 de ani ar fi votat cu Partidul Socialist, adică de cei care pierduseră startul tranziţiei postcomuniste şi al reformelor pro-europene şi pro-capitaliste. La fel, AfD este votat masiv în landurile din Germania de Est de foştii adepţi ai stângii muncitoreşti şi de nostalgicii „ordinii şi stabilităţii” pre-capitaliste. Prăbuşirea partidelor social-democrate europene a lăsat aceşti oameni mai puţin sofisticaţi intelectual în braţele conservatorilor, care au mai adăugat nişte tonuri de naţionalism şi accente creştine pentru a crea aparenţa unei mişcări politice şi sociale noi. Vechile percepţii asupra doctrinelor clasice şi asupra receptării lor de către cetăţeni, pe axa cam prea didactică stânga-dreapta, încep „să joace feste” analiştilor şi jurnaliştilor încremeniţi în tiparele de acum 10-20-30 de ani. Partidele liberale, civic-liberale (cazul Coaliţiei Civice din Polonia sau al opoziţiei liberale din Ungaria) sau chiar social-democrate (Italia, Marea Britanie) au ajuns să fie votate, aşa cum este normal de altfel, de elitele din universităţi, de tinerii educaţi, de persoanele cu niveluri înalte de calificare, de clasa mijlocie etc. în timp ce ceea ce este convenţional numit „dreapta conservatoare” (în realitatea un conservatorism social-naţionalist de stânga) devine opţiunea preferată a oamenilor cei mai simpli – înţelegeţi ce vreau să spun – de la baza piramidei sociale. De aceea câştigă liberalii (şi versiunile lor civic-liberale de centru) în marile oraşe ale Europei iar conservatorii rămân preferaţi în mediile rurale şi în urbanul mic, fie că ne referim la Polonia, Ungaria, Marea Britanie sau Italia. Iată de consider, şi voi scrie curând o analiză mai amplă pe tema aceasta, că se impune urgent o reconsiderare şi o recuperare a conservatorismului moderat, de tradiţie europeană, spre tabăra considerată la modul general „liberală” şi pro-UE, tocmai pentru a-l decupla de tentaţia şi posibilitatea coalizării cu adevăratele platforme iliberale din Europa, autoritariste, cele de extremă-dreapta sau extremă-stânga, neo-fasciste sau neo-marxiste, care ameninţă cu adevărat proiectul european. Poate nu ar mai trebui să folosim atât de uşor termenul stigmatizant de „iliberal”, „anti-european”, „anti-occidental” etc. pentru partide conservatoare care joacă totuşi în paradigma democraţiei şi constituţionalismului, acceptând că acest conservatorism social (care, iată, se dovedeşte mai la stânga chiar şi faţă de politica liberalilor de centru) este totuşi o opţiune legitimă a unor oameni care doresc, dintr-un motiv sau altul, protecţia statului. Iliberal înseamnă, în esenţă, autoritarist sau chiar dictatorial, adică un proiect politic care tinde să restrângă sau să anuleze spaţiul libertăţilor politice, civice sau economice. PiS, de exemplu, nu este un partid neofascist. Nu putem ignora faptul că, după patru ani de guvernare, a fost votat de 44% dintre polonezi, în creştere faţă de 2015! Dezbaterea în jurul locului acordat conservatorismului moderat, democratic, care acceptă libertăţile şi drepturile omului, în peisajul politic european, trebuie să aibă loc neîntârziat, fără exagerări ideologice şi fără abordări isterice, de o parte sau de cealaltă. Într-un sistem democratic matur şi stabil, liberalismul, social-democraţia şi conservatorismul (în formele lor tradiţionale, de inspiraţie occidentală) au multe punţi de colaborare şi multe de făcut împreună, toate trei apărând, în esenţă, paradigma democraţiilor liberale. Respingerile rigide, etichetările simpliste şi sectarismul politic, de o parte şi de alta, sunt cele care nasc radicalizări periculoase, nu versiunile moderate ale doctrinelor lumii moderne..

Ultima ora:

ObservatorSergiu Manea: Forbes 30 pentru RO30

PoliticIon M. Ioniţă: Bădălău şi ai lui

EconomieSergiu Manea: Forbes 30 pentru RO30

ExternIulian Chifu: Un game changer în Brexit – Raportul serviciilor britanice privind ingerinţele Rusiei în referendumul din 2016

EvenimenteMireille Rădoi: Un produs de diplomație culturală – Femei remarcabile din România și din Peru

CulturaRadu Preda: Organizatorii memoriei

SocialAndrei Stoian: Sistemul de învăţământ românesc a acumulat o serie întreagă de probleme

MoldovaAndrei Vlasceanu: Tragedie antică şi teatru rusesc la Chişinău



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe