Adriana
Publicat în 29 august 2012, 08:01 / 113 elite & idei

Vasile Dancu: Cei 7, 4 milioane

Vasile Dancu: Cei 7, 4 milioane
+ Observator
Nu s-a scris destul despre mizeria și splendoarea condiției de alegător. Când vin alegerile, alegătorul este rege, cel puțin pentru această perioadă . I se dedică ode și devine fluviu pentru băile de mulțime în care se purifică politicienii, un fel de Iordan care se revarsă din patru în patru ani pe câmpiile arse ale politichiei. I se dedică discursuri pasionale, se plânge de dragul lui și se depun jurăminte de credință. Chiar și cei mai cinici candidați uită că la o bere le spun electorilor ”bizoni care înghit orice” și își aduc aminte brusc că ”electoratul nu este un prost, el este mama ta și soția”. Cetățenii se transformă dintr-o dată în altceva, devin un fel de sfinți, răbdători și atenți la splendorile ascunse ale sufletului de politician mioritic. Verticalitatea și bunătatea electoratului sau înțelepciunea lui devin marile atuuri ale unei întregi națiuni căreia i se spune, ca la ultimul referendum:  „Votaţi fără ură, România vrea dragoste, bunătate, omenie. Votaţi cu sufletul deschis, votaţi de mână cu Dumnezeu şi cu soarta acestei ţări. Nu am nicio îndoială, duminică veţi vedea toţi chipul luminat al României. Aşa să ne ajute Dumnezeu, români”.   Nu era vorba de alegerea mitropolitul la această votare ci despre mazilirea președintelui României. Uneori electoratului i se promite, dar cu precădere în ultimii ani electoratul primește direct bani și bunuri pentru votul pe care, uneori, îl scoate la un fel de licitație restrânsă.
Parcă și el, electorul se schimbă la alegeri. Are mai multă încredere în viață și speră. La ce, nici el nu prea știe. Dar vede că i se asfaltează strada cu asfalt slab, de parcare, primarul îi trimite scrisori de ziua lui, aude lucruri pe care aștepta de mult să le audă și atunci nu rezistă, devine optimist de conjunctură. Și, în fond, de ce să nu creadă, cândva lumea asta a noastră trebuie să se schimbe, să semene cu lumea civilizată. Candidații îi spun că toate lucrurile o să mergă mai bine, că fericirea generală  se află atât de aproape, la distanță de o ștampilă. S-a obișnuit cu faptul că după alegeri nu prea se întamplă mare lucru, dar el, amărâtul de elector, nu poate să nu spere, totul vine reflex, ca o aripă care ți-a crescut peste noapte, dar cum cu o singură aripă nu se poate zbura el este obligat să aștepte, în fiecare noapte, să-i crească și cealaltă aripă. Pe cea crescută nu o poți folosi, dar nici nu poți s-o tai, dacă într-o noapte crește cealaltă…
După alegeri, câștigătorul le mulțumește scurt și auster, trebuie trecut imediat la treabă, nu-i așa, iar învinsul îi injură în gând și se plânge, de regulă, că a fost furat.
Odată cu referendumurile care trebuie validate prin cvorum a apărut o problemă nouă. Nu votul în sine, ci prezența lui, cu orice preț, sau lipsa lui de la vot ca și atitudine zisă civică, de refuz suveran, de detașare olimpiană de o altă atitudine cretină și antidemocratică a adversarilor, contează mai mult. Unii vin să-i spună cât de eliberator este dacă nu votează, ceilalți ce mare erou este dacă se duce la vot. Majoritatea electorilor nu prea înțeleg ce este cu asta: cum dracu se face că aceiași oameni ieri îi chemau la vot și azi le spun că este mai bine să stea acasă, în numele acelorași idealuri.
La ultimul referendum au fost 7,4 milioane de votanți care au votat suspendarea Președintelui Băsescu dintre cei aproape opt milioane și jumătate care s-au prezentat la vot. Ce 7,4 milioane au fost sub cvorumul de 50% plus 1 pentru că referendumul să poată fi validat, dar asta nu i-a transformat în învinși. De fapt, au fost un fel de ”reușiți fără loc”, cum erau mulți absolventi de liceu care dădeau la facultate pe vremea împușcatului, care picau cu note de peste cinci. Dar, fiind totuși atât de mulți, au devenit cel mai important subiect colectiv din istoria recentă a României. Pentru USL cei 7,4 sunt un potențial fantastic pentru toamna electorală și au devenit o țintă perfectă de comunicare. Despre ei toată lumea vorbește în fiecare minut la radio și tv, cum au fost învinși ei de către invadatorii europeni și de slugile lui Băsescu de la CCR. Au venit politicienii să le ceară să se revolte în masă, alții să îi fugărească pe procurorii care au invadat satele ca lăcustele, unii le explică zilnic cât de frustrați trebuie să fie pentru această falsificare a democrației. Jurnaliștii îi sperie că vor fi călcați de DNA, mai rămâne ca să vină cineva cu sloganul vechi al lui Traian Băsescu, de pe vremea când și Domnia Sa invoca Poporul la greu: Nu pot ei ancheta, cât putem noi vota! În spatele meu sunt 7,4 milioane  spune un politician scoțând pieptul, iar un altul din tabăra cealaltă îmi scrie pe mail că, în viziunea sa,  au votat doar tembelii, hoții și fraierii pentru a da jos un președinte (neprihănit, se gândea poate omul).
Pentru jurnaliștii lui Felix și pentru cei mai apropiați guvernului actual, cei 7, 4 milioane sunt, cum recunoștea Badea, un potențial de audiență care aduc venituri și salariu. Clar că trebuie cocoloșiți în fiecare seară și ținuți la cald până la alegerile care sunt aproape.
Evident că pentru tabăra lui Traian Băsescu acești iluminați nu sunt nici pe departe niște eroi sau niște revoluționari. Poate niște needucați cum a spus cineva, niște victime, au fost duși ca vitele, am auzit de la alții, ba chiar se caută dovezi pentru a se concluziona că mulți nici nu au existat, fiind de fapt rezultatul unei fraude masive.
S-ar putea să fie mai multe sau mai puține fraude, însă voința electoratului a fost destul de clară la acest referendum. Lor, celor 7,4 milioane, un propagandist de dreapta le contrapune o forță și mai mare: Mulți politicieni, ziariști și analiști politici îi căineaza și îi plâng pe cei 7,4 milioane care au votat împotriva lui Băsescu. Dar noi, cei 11 milioane, pe noi de ce nu ne băgați în seamă? După acest mare deștept contemporan absența devine o virtute mai mare decât prezența și exprimarea votului.
Indirect, cei 7,4 milioane de magnifici sunt luați în șuturi și de mulți jurnalisti care îi acuză că nu ies în stradă să dea jos, să se revolte, să-și mai exprime voința încă o dată în Piața Universității…
Va mai dura ceva timp până ce vor fi lasați în pace cei 7,4 miloane de votanți cu DA, dar și cei aproximativ 900 000 care au mers să-l susțină pe Băsescu. La alegerile din toamnă cei 7,4 milioane de români vor fi subiect principal și țintă de comunicare privilegiată și dacă mâine vom întreba daca au votat DA, într-un sondaj cu întrebări retrospective, nu ar trebui să ne mire dacă acești 7,4 milioane or să devină 10 milioane, pe principiul vechi, ilegalist: puțini am fost, mulți am rămas.
Ceea ce descriam până aici este până la urmă normal să se întâmple în democrații, originale sau nu, cu exagerări sau fără, polemica este preferabilă bâtei miliției și libertatea de a înjura pe oricine la televizor este totuți mai bună decât cele două ore de televiziune cenzurată pe zi. Nu este normal însă faptul că nimeni nu a încercat măcar să se întrebe cine sunt cei 7,4 milioane de români înainte de a-i lua în brațe sau de a-i înjura ca inculți manipulați. Deși s-au facut sondaje continuu, nici un sociolog nu a fost întrebat cine sunt aceștia și ce fac ei, parcă pe nimeni nu a înteresat altceva decât votul și faptul că s-au dus la vot.
Conștient că este important să răspunzi mai ales la întrebări pe care nu ți le pune nimeni, cu riscul de a mă înjura cei care vroiau ca să nu știm nimic despre ei, încerc să schițez câteva linii, pe baza unor cercetări făcute în această perioadă și mai ales pe baza unui studiu realizat în ziua votului pe un eșantion de peste 6000 de subiecți reprezentativ la nivel național.
Ne vom întreba dacă acest electorat, unul obișnuit sau unul special, a apărut peste noapte sau el a mai existat în spațiul public, dar nu a fost băgat în seamă.
Articol integral publicat pe http://vasiledancu.blogspot.ro/2012_08_01_archive.html

Ultima ora:

ObservatorHorea Mihai Bădău: Inteligența Artificială – Ce se va întâmpla

PoliticLudovic Orban: La nivelul primăriilor este nevoie de o reechilibrare a bugetelor locale

EconomieSilviu Cerna: Pericolele populismului macroeconomic

ExternClara Volintiru: Taking stock of ‘election season’ in the Eastern Partnership countries

SocialCiprian Negură: Micro-sesiune marca Skills Of The Future

EvenimenteIon M.Ioniţă, Iulian Fota: Dezbatere Historia Live – Rusia şi Turcia în Nagorno-Karabah, consecinţele războiului

CulturaCristina Popescu: Nuduri în pictura românească

EditorialHorea Mihai Bădău: Inteligența Artificială – Ce se va întâmpla



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe