OraNoua.ro
Publicat în 22 noiembrie 2017, 19:18 / 336 elite & idei

Vasile Pușcaș: 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană – De la coeziune la convergență

Vasile Pușcaș: 10 ani de la aderarea României la Uniunea Europeană – De la coeziune la convergență

Cuvântarea d-lui Vasile Pușcaș, Negociator-șef pentru aderarea României la UE (Transcript)

Moderator Oana Popescu: Domnul Vasile Puşcaş preia ştafeta!

Vasile Puşcaş: Mulţumesc şi eu foarte mult Băncii Naţionale şi Reprezentanţei Comisiei Europene pentru această iniţiativă. Suntem la 10 ani şi 10 luni de când suntem membri ai Uniunii Europene. Am fost bucuros pentru că am mai participat aici, în Bucureşti, la câteva evenimente dedicate aceluiași subiect și am constatat ca toate, absolut toate au fost organizate de mediul de afaceri. Ceea ce mă face să cred că mediul de afaceri, mediul antreprenorial din România a apreciat corect şi de-adevăratelea faptul că România a aderat la Uniunea Europeană, ca este membru al Uniunii Europene. Și este aceasta o dovadă că trăim într-o realitate, cea a integrării europene, pe care noi trebuie să o dezvoltăm şi la nivel statal, dar şi antreprenorial. Aș vrea să mulţumesc în mod special Domnului Guvernator Isărescu pentru ca și-a amintit și de echipa care a negociat aderarea României la Uniunea Europeana. Văd aici, în sala, câţiva colegi dintre juniorii care erau atunci în echipa de negociere și sunt convins ca sunt mândri că Guvernatorul Băncii Naționale a României și-a amintit că și ei au muncit aproape cinci ani pentru aderarea țării la Uniunea Europeana. Vă mulţumesc foarte mult şi afirm, încă o dată, că și eu sunt foarte mândru pentru echipa care a negociat aderarea țării la Uniunea Europeana! Dar ceea ce este, cred eu, cel mai important este că avem o experienţă, că trecutul acesta este o experienţă şi probabil trebuia ca, privind dinspre trecut, să înțelegem prezentul și să încercam a strategiza viitorul nostru în procesul integrării europene. Căci dacă nu privim și dinspre trecut atunci viitorul s-ar putea să fie destul de nebulos. Am să va dau un exemplu: un celebru avocat bucureştean, Barnovschi, sunt convins că l-aţi identificat, mai ales prin scrierile epocii, în 1935 a susţinut o conferinţă la Dalles, despre ce credeţi?, despre Uniunea Europeană. Privea spre viitor, domnule preşedinte! Ştiţi ce spunea? Zicea avocatul Barnovschi atunci: „Aştept ca 2/6 bătrânul Masaryk să devină primul preşedinte al Uniunii Europene şi aştept ca domnul Nicolae Titulescu, singurul care, din România, exprimă o viziune referitoare la Uniunea Europeană, să devină vicepreşedinte al Uniunii Europene, iar după ce domnul Masaryk îşi va termina mandatul, domnul Titulescu să devină preşedinte al Uniunii Europene”. Iată privirea spre viitor! Nu s-a întâmplat tocmai așa… Nu s-a întâmplat cu Masaryk şi cu Titulescu, dar s-a întâmplat cu Uniunea Europeană şi a discuta despre Uniunea Europeană trebuie să o facem dintr-o perspectivă a experienţei sau a experimentelor care au existat şi a dinamicii prezente și viitoare.

Când eram negociator şef al României – daţi-mi voie să îmi amintesc doar foarte puţine lucruri despre aceasta experiența personala – spuneam tot timpul că în momentul în care România va adera la Uniunea Europeană, Uniunea va fi diferită, precum diferită va fi și România care urma să încheie negocierile. Aşa s-a şi întâmplat! Și cred ca ceea ce trebuia să facem era să folosim foarte mult experienţa pe care am dobândit-o în negocieri, atât instituțional cât și resursele umane. Iar aici nu mă pot abţine, pentru că suntem la Banca Naţională, să nu-mi reamintesc că una dintre cele mai bune echipe integratoare, pentru pregătirea documentelor de poziție și argumentarea în negocierile de aderare, a avut-o Banca Naţională a României. Ştiu că domnul Guvernator s-a ocupat special de subiectul acesta și mai ales pentru nişte capitole foarte dificile: Uniunea Economică şi Monetară, impozitare, controlul financiar, libera circulaţie a capitalului şi chiar libera circulaţie a serviciilor. Banca Naţională a fost nu numai un sprijin în pregătirea documentelor de negociere şi în argumentarea negocierii, dar a contribuit și la obţinerea unor rezultate foarte bune pentru Piaţa Internă în care urma să se integreze Romania.

Da, este vorba de integrare, nu este vorba doar de aderare. Or, când am negociat, am negociat aderarea la Uniunea Europeana şi produsul negocierii nu este altul decât o „carte” care se numeşte Tratatul de Aderare, adică o Cartă a integrării noastre europene. Daţi-mi voie să vă spun că ceea ce s-a scris până acum în tară despre negocierea aderării la Uniunea Europeana este fără a se consulta Tratatul de Aderare şi cu atât mai puţin documentele de poziţie, România fiind singurul stat dintre cele 12 care negociau atunci aderarea, care încă din 2003 şi-a publicat în limba română şi în limba engleză toate documentele iniţiale de poziţie. Toate, la cele 3/6 31 de capitole – apropo de transparenţa decizională în UE. Dar fireşte aceasta arată în ce manieră guvernele României gândesc o coerenţă, o coeziune şi chiar o convergenţă. Și am să vin cu un exemplu de coeziune şi coerenţa guvernamentala: Prima discuţie pe care am avut-o la începutul anului 2001 cu oficialii de la Bruxelles a fost generată de o întrebare pe care aceștia mi-au adresat-o: „Schimbaţi Programul Naţional de Dezvoltare a României pe care l-a elaborat guvernul Isărescu?” Şi am zis „Nu”. „Cum nu?” – a venit replica. „Foarte bine. Nu schimbam. Mergem înainte cu acest Program Naţional de Dezvoltare”. „Dar nici data aderării nu o schimbaţi, care a fost propusă pentru 2007?” – a fost următoarea întrebare. Şi le-am spus: „Iată că am venit cu primul set de documente de poziţie și în primul aliniat este menţionata data aderării, 1 ianuarie 2007. Nu, nu schimbăm, mergem înainte cu programele menționate sau, dacă vreţi, cu documentele strategice pe care România şi le-a asumat internaţional. Cum adică să schimbăm? „. Atunci mi s-a spus: „Înseamnă că s-a schimbat cultura politică în România, căci de obicei românii când vin cu un nou guvern – o spuneaţi şi dvs. domnule preşedinte – când se schimbă şi un ministru se schimbă tot programul de guvernare în domeniul respectiv, darămite când se schimbă un guvern, darămite când se schimbă electoral ceva”. La noi totul este cu pârjolirea şi apoi reconstruirea! Ei, atunci a fost un moment în care am continuat negocierea aderării la Uniunea Europeana pe baza acumulărilor pe care le-a avut societatea, bune, rele, aşa cum au fost ele în 2000. Şi cu acelea a trebuit să argumentam, vă rog să mă credeţi, până în 2004, aducând numai noi argumente și alte amendamente. Probabil cei care au citit atunci ziarele – şi în mod sigur cei din politică – îşi amintesc foarte bine dramoleta din toamna lui 2003, cu economia de piaţă funcţională. Domnul Dăianu îşi aduce foarte bine aminte, căci m-a sprijinit în dezbaterea publică, să explicăm ce e aceea „economie de piaţă funcţională”. În sfârşit, în octombrie 2004 am obţinut de la Uniunea Europeana statutul de economie de piaţă funcţională, statutul de economie de piaţă din partea Statelor Unite ale Americii fiind obținut cu ceva timp înainte, tot de guvernul Nastase. S-a menționat această evaluare şi în raportul din octombrie 2004, Raportul de ţară al Comisiei Europene din 2004, ceea ce însemna ca erau convinse și Comunitatea Statelor Membre şi instituţiile europene că vom păstra acele criterii şi acele politici economice care ne-au dus către statutul de economie de piața funcțională. Doar că aceste politici economice au fost modificate imediat după schimbarea de guvern, de la 4/6 sfârșitul anului 2004. Şi aici trebuie să vedem dacă într-adevăr şi astăzi, când vorbim de politici economice, de aspirația intrării în zona Euro, e bine ca aceste politici să fie structurate la noi doar pe interese utilitarist-electoraliste, cu termen scurt, nu pragmatice – lumea preferă să vorbească de pragmatism când e doar un utilitarism îngust – în loc să gândim în termenii unei strategii serioase a coeziunii economice și sociale, a coerenţei şi a convergenţei interne a țării, pe de o parte, şi apoi în UE. Pentru că dacă vorbim de integrarea în UE trebuie să amintim și procesul de integrare internă, națională, căci iată, ne pregătim să sărbătorim Centenarul Unirii din 1918. Și atunci aş spune că noi, romanii, în 1918, am reuşit ceea ce mulţi nu credeau că vom putea realiza – Unirea cea Mare -, dar am ratat integrarea naționala, din cauza evenimentelor din anii ‘40 şi a schimbărilor care au urmat. Acum, când vorbim de gravele lipsuri in infrastructura de toate felurile, când subliniem necesitatea coeziunii şi convergenţei cu Uniunea Europeană, trebuie să vorbim de aceleaşi lucruri şi în ceea ce priveşte piaţa locală din România. Aş spune că e nevoie de o integrare internă, o integrare solidă, nu numai economică dar şi socială, instituţional-statală, națională şi lucrul acesta ne va duce în mod sigur la o putere de negociere sporită în Uniunea Europeană, atât la nivel interguvernamental cât şi la nivelul instituţiilor europene și mondiale. Am să vă amintesc faptul că, din punctul de vedere al negocierii aderării la Uniunea Europeana, am reuşit să obţinem 50 de perioade de tranziţie, pe când Polonia a obţinut 48. Aceasta nu înseamnă că am fost mai buni ca polonezii, ci că am avut de întreprins, în aceeaşi perioadă de timp, un efort mult mai mare, a trebuit să facem lucruri mai multe și mai consistente pentru compatibilizarea țării cu procesele integrative europene la care noi am dorit să participam.

Aş mai spune că în ceea ce priveşte fondurile structurale, nu numai cele pentru agricultură, avem deficienţe nu doar în ceea ce privește volumul şi etapele de absorbţie, ci și în planificarea strategică, în programarea strategică şi mai ales în implementarea proiectelor. Pentru că fondurile europene nu sunt pentru „a fi luate” de la Bruxelles, cum titrau unele ziare de la noi; fondurile europene sunt pentru a fi investite în programe de dezvoltare prin aplicarea politicilor europene în ţară, la noi. Când vom gândi în felul acesta rostul fondurilor structurale, atunci vom avea succes! Iar în ceea ce priveşte fondurile pentru agricultură, ar trebui să ne gândim la Programul de dezvoltare rurală şi să vedem dacă pachetul pentru plăţi directe nu este 5/6 supradimensionat în comparație cu cel al dezvoltării rurale. În toate statele Uniunii Europene, accentul în Politica Agrară Comună este pe dezvoltare rurală. Singura ţară care nu a insistat suficient pe dezvoltare rurală în politica agricolă este România. Aceasta nu se datorează Comisiei Europene, nu se datorează liderilor europeni! Se datorează nouă, modului în care noi ne gândim viitorul, nu doar pornind de la supoziţii sau himere, ci modul în care ne strategizăm evoluția și dezvoltarea, de la potenţial, de la experienţa pe are o avem şi, să nu uităm, de la aspiraţiile pe care le avem! În decembrie 1999, când Consiliul European a decis începerea negocierilor de aderare cu Romania, doar 4% din populaţia țării susţinea procesul de aderare! Problema mea, ca negociator şef al României, a fost că am ajuns în 2002 la o susţinere publica a aderării de 80-90%, ceea ce, vă declar acum, nu mi-a fost întotdeauna foarte convenabil – ca negociator. Populația României a avut nişte aşteptări extraordinare după 2000, şi pe bună dreptate. Trebuia să le aibă, pentru că Uniunea Europeană trebuie gândită ca o Uniune a cetăţenilor, aşa cum se vorbea mai înainte şi afirm ca mi-a plăcut 80% din ceea ce a spus comisarul Gunther Oettinger. Sper ca acesta să reuşească să convingă Consiliul European şi mai ales să convingă celelalte instituţii europene şi statele membre, ceea ce este absolut fundamental. În încheiere aș vrea să vă spun următoarele: experienţa mea ca negociator şef al României cu Uniunea Europeană este că Uniunea Europeană este, şi am şi scris-o de multe ori, un proces de negociere. În Uniunea Europeană se negociază 24 de ore din 24, 7 zile pe săptămână şi în toate săptămânile anului, se negociază continuu. Ca să negociezi continuu trebuie să existe echipe profesioniste de negocieri. Cred ca aceasta este o lecţie pe care o putem extrage din perioada pre-aderării şi cred că ar fi trebuit să o extindem în perioada postaderării. Suntem singura ţară care am aderat în 2007 fără o strategie post-aderare, fără o strategie de integrare, o spunea doamna Pippidi recent. De ce aceasta? Am aşteptat să vină Comisia Europeană să ne-o propună? Comisia nu ar exprima decât perspectiva instituţiei europene, nu are menirea de a gândi preponderent la interesele României. Este o lecţie pe care ar trebui să o învățăm corect și cu folos. Nu doar să o enunţăm, ci să o strategizăm şi să o aplicăm pentru că, într-adevăr, aici sunt absolut de acord cu ceea ce s-a mai spus, problema noastră, obiectivul nostru trebuie să fie integrarea şi participarea la o integrare foarte, foarte intensă, aşa cum proclamă astăzi preşedintele Iohannis. Dar, pentru aceasta nu este suficientă 6/6 proclamare sau declamare. A participa la procesul de integrare europeana înseamnă a fi parte din, nu doar a fi contaminat de Piaţa Internă; a fi parte luată în seama în procesul decizional european, nu doar în Consiliul European ci şi în Parlamentul European şi la nivelul celorlalte instituții europene, ca și la cel al statelor membre; şi mai ales este foarte important să aducem spre cetăţenii României beneficiile pe care aceștia le aşteaptă şi le vor aştepta în continuare. Dacă măcar aceste învățăminte ar fi reținute și eficientizate din experiența primului deceniu al României ca stat membru în Uniunea Europeana și tot ar fi ceva. Dar eu cred că trebuie să ne propunem un proiect de țară mai ambițios, în care integrarea europeana să se petreacă în primul rând la noi acasă, în Romania! Mulţumesc încă o dată atât organizatorilor, cât şi dumneavoastră pentru pacienţa de a mă asculta.

Moderator: Mulţumesc şi mulţumesc în mod deosebit pentru că ne-aţi amintit că Uniunea Europeană este a cetăţenilor în primul rând şi nu doar, să zicem, a elitelor.

Ultima ora:

ObservatorLudovic Orban: România are o şansă uriaşă. Avem oportunităţi pe care mulţi nici măcar nu le-au identificat

PoliticLudovic Orban: România are o şansă uriaşă. Avem oportunităţi pe care mulţi nici măcar nu le-au identificat

EconomieRăzvan Nicolescu: Mizele regionale ale jocurilor din energie (Op-ed)

ExternDan Mihalache: Nu uitați să aplicați în următoarea perioadă pentru a vă proteja dreptul curent de a locui, munci și studia în Marea Britanie

SocialGeorge Butunoiu: Realitatea la zi – Minte-mă frumos! Mituri și ipocrizie în lumea corporatistă – George Butunoiu

EvenimenteMarian Murguleț: Videoconferința „Digitalizarea României și Tehnologia 5G” / „Cartea electronică de identitate va face ireversibilă transformarea digitală a României”

CulturaCristina Popescu: Romfilatelia introduce în circulație joi, 2 iulie 2020, emisiunea de mărci poștale Animale tip leopard

EditorialMirela Iovu: Efectele disruptive ale COVID-19. Digitalizarea, noul model de afaceri in contextul pandemiei



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe