Adriana
Publicat în 14 mai 2012, 22:29 / 312 elite & idei

Vasile Puscas: Uniunea Europeană la răscruce

Vasile Puscas: Uniunea Europeană la răscruce

Pe fondul divergenţelor franco-germane, pericolul contagiunii „bolii greceşti” va creşte. Probabil tot mai multe state membre se vor îndrepta spre vechiul stil de Realpolitik.

Puţină lume şi-a amintit, în acest an, de Ziua Europei. Mass media aproape a ignorat-o, iar discursurile politicienilor au omis-o. Doar la Bruxelles, instituţiile europene au încercat să reînvie sentimentul apartenenţei la Uniunea Europeană. Dovadă că atunci când cetăţenilor europeni le merge bine au un euro-entuziasm crescut, iar când situaţia e tulbure, ataşamentul european scade. Aceasta şi pentru că discursul europenist al politicienilor este dominat de conjuncturalismul propriului lor interes şi doar tangenţial de atingerea interesului european.

PROPUNERILE  COMISIEI  EUROPENE

Merită remarcat mesajul Comisiei Europene pentru ziua Europei/Schuman. Fireşte, preocuparea faţă de criza zonei euro, semnalele transmise de electoratul francez, grec etc. menţin dezbaterea politică europeană la temperaturi ridicate, dar provocarea majoră, identificată de Comisie, este cum să se combine consolidarea fiscală, convergenţa, stabilitatea şi creşterea economică pentru ca Uniunea Europeană să se relanseze în competiţia globală. Dar dacă putem agrea necesitatea unui „mix de ingrediente”, este mai greu să se obţină fuziunea de interese naţionale şi locale.

Căci statele membre îşi au partea lor de participare la soluţionarea crizei Uniunii Europene, întrucât de ele depind stabilitatea şi consolidarea fiscală, ca şi susţinerea orientării spre competitivitate. Chiar şi utilizarea potenţialului Pieţei Interne, în vederea creşterii şi dezvoltării, se află în mâinile deciziilor statale. Dar adăugăm imediat că cel puţin la fel de importantă este combinarea inteligentă între interesele statale şi politicile europene, reflectată şi în eficienţa complementarităţii bugetului Uniunii şi fondurilor naţionale. În 30 mai a.c., Comisia va anunţa un pachet de propuneri, ca parte a Semestrului European, pe care le va înainta viitorului Consiliu European (de la sfârşitul lunii iunie), promiţând să concretizeze dezideratul guvernanţei economice europene.

La rândul lui, Parlamentul European a anunţat, prin vocea Secretarului său general, dl. Klaus Welle, elaborarea unui nou document strategic prin care să incorporeze termenul „schimbare” în cultura organizaţională a instituţiei respective, dar şi să identifice direcţiile majore în care instituţiile europene vor îndrepta Uniunea Europeană, în deceniul următor, scopul fiind realizarea unor „paşi majori înainte în integrarea europeană”.

CONTEXTUL  ACTUAL

Dacă un al doilea scrutin electoral grecesc va respinge „medicamentul” zonei euro şi FMI, atunci nu doar Grecia, ci întreaga Uniune Europeană se vor afla în faţa unor opţiuni decisive. Pe fondul divergenţelor franco-germane, pericolul contagiunii „bolii greceşti” va creşte. Probabil tot mai multe state membre şi liderii lor vor prefera să se îndrepte spre vechiul stil de Realpolitik. Iar „oboselii extinderii” i se va adăuga „oboseala crizei”, amândouă ducând spre „oboseala integrării europene”, ceea ce s-ar putea concretiza prin plecarea Greciei din zona euro şi tulburări grave la nivelul Uniunii Europene.

Câştigarea prezidenţialelor franceze de către dl. Hollande a trezit noi speranţe europenilor, dar deocamdată nu e clar cum schimbarea locatarului de la Elysée va duce la transformările promise şi aşteptate. E limpede că dl. Hollande va trebui să-i propună un compromis rezonabil d-nei Merkel (pact de creştere însoţitor al pactului fiscal), dar va fi nevoie şi de măsuri imediate, precum şi de un  program pe termen mediu. Soluţiile ieşirii din situaţia în care se află zona euro nu depind doar de eventuale reforme structurale în Franţa, ci şi de decizia Germaniei de a-şi modifica unele opţiuni economice, de orientarea Italiei, Spaniei şi a altora spre disciplină, maturitate şi responsabilitate economică europeană.

Aşadar, contextul actual european indică necesitatea unei schimbări de direcţie a politicilor. În plus, se învederează aşteptarea faţă de o altfel de conduită decizională a factorului politic, acesta trebuind să ţină cont şi de opţiunile pieţelor. Iar împreună, guvernarea şi pieţele au obligaţia să ia în considerare şi interesele generale ale cetăţenilor, nu doar ale elitelor politice şi economice.

UN MIX DE POLITICI

Cei mai mulţi comentatori ai semnalului dat de alegerile din Franţa şi Grecia susţin că cetăţenii resping politicile de austeritate. Un grup de economişti consideră că se impune adoptarea urgentă a unui mix de politici care să readucă perspectiva creşterii, să stabilizeze şi să însănătoşească finanţele statelor, să elimine criza datoriilor. Totodată, e nevoie de o combinaţie de politici naţionale şi europene care să readucă echilibrele la nivelul Pieţei Interne a Uniunii Europene. Întrebarea este: cum? Căci pieţele au împins guvernele să decidă austeritatea. Putem spera că aceleaşi pieţe vor înţelege că prelungirea austerităţii va dăuna şi mai mult, că vor fi satisfăcute de elaborarea şi promisiunea aplicării unor planuri clare de restructurare a situaţiei financiare?

Pe de altă parte, creşterea şi dezvoltarea economică durabilă poate fi obţinută numai ca urmare a reformelor structurale (piaţa muncii, antreprenoriat, mediu de afaceri, Piaţă Internă etc.) care s-ar putea să fie la fel de nepopulare ca şi austeritatea. Apoi, efectele pozitive ale acestor măsuri nu vor fi imediate, ceea ce nu va mulţumi poftele electorale ale politicienilor.

Aşa că speranţele d-lui Hollande vor trebui întărite de Germania, de Banca Europeană de Investiţii, de politicile altor state membre. Cu un cuvânt, viitorul preşedinte al Franţei va trebui să obţină susţinerea, solidaritatea celorlalte state membre ale Uniunii Europene. După cum în toate statele membre şi la nivelul Uniunii sunt necesare politici curajoase, inteligente, flexibilitate, rigoare şi coordonare. Iar investitorii au interesul să arate puţină răbdare şi să accepte a susţine revenirea Europei la creştere şi dezvoltare.

Marea problemă care se pune este cine va elabora şi implementa asemenea strategii şi politici? Căci ele vor apărea ca un coşmar politicienilor „traditionalişti”. Sau vor fi aceştia capabili să se transforme ei înşişi? Dacă privim la acţiunea cancelarului Gerhard Schroeder, în urmă cu aproape un deceniu, atunci am putea spera că „miracolul german” de azi ar putea cuprinde întreaga Uniune Europeană.

 Articol publicat pe www.adevarul.ro

Ultima ora:

ObservatorVictor Vevera, Mireille Rădoi, Doina Banciu: 500 de ani de la „cel mai important document al culturii românești”. Simpozion la BCU „Carol I”

PoliticRemus Pricopie: Este politica o profesie serioasă?

EconomieNovel Research, Editura Club România: Trenduri în reglementări financiare

ExternIulian Fota, despre concluziile summit-ului Biden-Putin

SocialMarian Staș, despre criteriile pentru școlile-pilot: Cel mai important e să vrea și al doilea să poată

EvenimenteVictor Vevera, Mireille Rădoi, Doina Banciu: 500 de ani de la „cel mai important document al culturii românești”. Simpozion la BCU „Carol I”

CulturaFlaviu Predescu: Marile portrete ale lui Nadar. Expoziție la Timișoara

EditorialCiprian Stănescu: Educația viitorului în realitatea mixtă. Top 3 provocări pentru Generația Z



Club Romania | Elite si idei / www.oranoua.ro - Open Source Internet Database part of a non-governmental project / Contact: office[at]oranoua[.]ro | Operated by CRSC Europe