Vârstele politice nu coincid cu acelea biologice. Şi totusi aud, la colega de partid Elena Udrea, un discurs de exaltare a unei cifre: 40. Ni se spune că la USL a venit generaţia cuadragenarilor şi că PDL trebuie să intre în trend. Problema e alta: liderii USL de 40 plus au preluat tot bagajul negativ al maestrilor în demagogie şi vampirizare a statului “afirmaţi” în anii 90. Mai rău: au dezvoltat defectele acelora, fără să le reproducă eventualele calităţi.
Cine e mai “nou” în politică ? V. Ponta, care e activ în PSD de 10 ani, sau Monica Macovei, care a intrat în PDL acum 5 ani ? Şi cine e mai “proaspăt” în politica externă: unul ca mine, care a asimilat valorile UE şi NATO de când se ştie, demonstrând prin propria acţiune diplomatică această orientare, sau mai junele meu succesor la MAE, dl Titus Corlăţean, care exprima, prin atitudine şi fapte (sau non-acţiuni) bătrâna orientare izolaţionistă ?
După cum se vede, nu vârsta în sine e problema (eu, bunăoară, am împlinit 50) cât calitatea intrinsecă, formarea şi viziunea fiecărui actor politic. Mai e ceva de remarcat: în vreme ce lăudăm Tinereţea (Colgate, plus o doză suspectă de darwinism social), trăim într-o societate dominată de vârstinici inamovibili (de la octogenerul Iliescu, până la septuagenarul Marga). Tinerii, mult lăudaţi din gură, au cele mai puţine şanse într-o lume românească atât de conservatoare, în care ce e cu adevărat nou pătrunde greu sau deloc.
Aşadar, tinereţe să fie, dar în ce condiţii de fond ? .
Articol publicat pe www.baconschi.ro