Am urmarit aparitiile televizate ale Andreei Paul. Este genul de politician care nu te lasa indiferent in fata televizorului. Fie te revolta, fie esti de acord cu ce spune, fie cate un pic din amandoua. Andreea Paul este o aparitie. Daca politicianul poate fi oricand contestat, Andreea Paul este incomoda datorita CV-ului ei de profesionist si prezentei care nu trec neobservate. Pentru multi jurnalisti si-a castigat numele de „Madam’ Vass”, pentru altii este, simplu, „Doamna de Fier”. Un interviu despre ea insasi, despre temerile, cumpenele si iubirile ei, un interviu in care si-a deschis sufletul, lasand sa cada la pamant masca de fier…

„Nu eram foarte frumoasa!”

Eveline Pauna: Mi-am propus sa realizez un interviu fara culoare politica, singurul dat pana acum despre sufletul dvs…
Andreea Paul Vass: Va multumesc foarte mult pentru ca mi-ati dat sansa de a vorbi desre omul Andreea Paul, pentru ca, aveti mare dreptate, nu am dat nimanui aceasta sansa pana acum. Dar v-o ofer dvs, cu mare placere!
E.P.: Atunci se cuvine sa incepem cu „a fost odata”. In Zalau a fost odata o fata frumosa, Andreea Maria Vass.
A.P.: Nu eram foarte frumoasa. Aveam o alura atletica, faceam volei de performanta de vreo 9 ani deja. Corpolenta fiind, de 1.80 inaltime, nu pot sa spun ca eram frumusetea tipica feminina – filiforma, mignona… nu eram acel gen.
E.P.: Cea mai inalta din clasa?
A.P.: Da. In randul baietilor cea mai inalta din clasa. In clasa a XII-a cativa nazdravani au avut curajul sa ma intreaca destul de mult in inaltime.
E.P.: Stateati in ultima banca? Sau in prima?
A.P.: Stateam in prima banca pentru ca purtam ochelari.
E.P.: Si ce-ati facut cu ei?
A.P.: Am scapat de ei! In sfarsit tehnologia ne ajuta si am scapat de ei. Purtatul ochelarilor a fost povara tineretii mele.
E.P.: Cum erati? Una la parinti si mandra-n toate cele? In anii aceia ai copilariei…
A.P.:  Mai am o sora, care a performat in zona avocaturii, in domeniul privat. Ca structura si apetit am avut hobby-uri total diferite. La scoala eu eram calata pe profil real, ea pe umanist. Hobby-urile ne diferentiau – ea avea un apetit accentuat pentru lectura, eu pentru sport si matematici. Si, uite-asa, am imbinat dragul de munte cu dragul de matematica, le-am impletit apoi cu economia si am ajuns sa fac, intr-un final, si politica.
E.P.: A dat o reteta de succes, nu? Toata aceasta combinatie!
A.P.: Cred ca e timpuriu un bilant in aceasta zona. Cred ca succesul are mult mai multe componente si despre succes am sa vorbesc cand o sa o vad mare pe fata mea si cand am sa vad ce reusesc sa-i transmit ei din acumularile si din invatamintele mele. Abia atunci cred ca o sa facem bilantul.
E.P.: Bunica v-a spus: „in viata, daca vrei sa reusesti, trebuie sa ajungi atat de bun si de priceput in ceea ce faci incat si dupa ce te fura toti… tot cel mai bun sa ramai”.
A.P.: Nu va puteti imagina cata dreptate a avut! N-am inteles-o …
citeste mai departe