de Armand Goșu

Odată cu anularea armistițiului declarat uni­lateral de președintele Petro Po­ro­șenko, la 30 iunie armata ucraineană și-a reluat ofensiva împotriva forțelor se­pa­ra­tiste.
Armata și voluntarii Gărzii Naționale din Ucraina au ocupat la 4 iulie Krasnîi Liman și au avansat spre sud, în di­recția Sla­viansk, care încă din martie a fost centrul cel mai activ de des­ta­bi­li­zare al estului Ucrainei. La Slaviansk s-a aflat co­man­damentul insurgen­ților, în frunte cu Igor Ghirkin (po­reclit Strelkov). Oficiali de la Kiev au spus că armata a înconjurat lo­calitatea. În realitate însă, în dimineața de sâmbătă, 5 iulie, peste 2.000 de insurgenți au pă­răsit Slaviansk fără luptă, în­drep­tân­du-se spre Kramatorsk (20 km la sud), iar de aco­lo spre capitala regiunii, orașul Do­nețk, care are aproape un milion de lo­cui­tori. Cum a fost posibilă această ieșire din în­cercuire? Din relatări, rezultă că o di­ver­siune a unor forțe mecanizate ale lui Strel­kov în nordul localității, în care au pierit mai mulți insurgenți, a deschis larg dru­mul spre sud, către Donețk. Strelkov, acu­zat de trădare de unii propagandiști ai No­vorossiei, spune că a ordonat o „re­tra­gere tactică“, invocând abandonarea Mos­covei în mâinile lui Napoleon în 1812, pen­tru a-i salva pe combatanții separatiști, din­tre ca­re mulți sunt mercenari veniți din Rusia, dar și Belarus sau chiar Serbia. Este totuși un mister cum s-a putut de­plasa o co­loa­nă de 50 de vehicule (doar 20 a văzut co­respondentul Reuters trecând prin Kra­ma­torsk), mașini blindate, ca­mi­oane, auto­bu­ze, automobile, pe o distanță atât de ma­re, în condițiile în care zona es­te înțesată cu militari și tehnică de luptă ucraineană, iar deasupra patrulează avi­oa­ne de luptă. Coloanei con­duse de Strelkov i s-au ală­turat în Kra­ma­torsk alte su­te de insurgenți înarmați, ca­re s-au mutat în orașul Do­nețk. Du­mi­nică, 6 iulie, for­țele se­pa­ratiste au eva­cuat și alte localități, Druj­kovka, Kos­­tantinovka, Ar­temovsk, tot în direcția Do­nețk. Pe re­țelele de so­cia­lizare au apărut și in­for­ma­ții despre deplasări de ma­șini militare spre est, către regiunea Lugansk. Du­mi­ni­că s-au înregistrat focuri de arme la mar­ginea ora­șelor mari, capitale de re­gi­uni, la Donețk (zona ae­ro­portului) și Lugansk. Agen­țiile de presă au relatat des­pre lupte grele pentru controlul Mor­mântului lui Sa­ur, o înălțime strategică de unde poate fi controlat drumul din Donețk către Lu­gansk și mai departe în Rusia. Batalionul Azov al Gărzii Naționale a înregistrat pier­deri serioase în încercarea de a-i alunga pe insurgenți din acest punct strategic. Foar­te probabil că de­ta­șa­mentele se­pa­ra­tiste, mai ales grupul mer­cenarilor, pre­gătesc alte linii de apărare, de astă dată în Lugansk, în apropierea fron­tierei cu Ru­sia, de unde pot fi apro­vizionați. Până atunci, însă, linia frontului s-a mutat în cen­trul orașului Donețk. Tactica insur­gen­ților, atât cât a fost ea dez­văluită, este de a grupa voluntarii proruși în marile orașe, de a iniția lupte în zonele foar­te populate, unde armata ucraineană poate desfășura doar acțiuni limitate pen­tru a evita pe cât posibil pierderile de vieți omenești din rân­dul civililor și unde ar­ti­le­ria și aviația nu pot fi folosite. Bătălia pen­tru Donețk, și nu retragerea fără luptă din Slaviansk or Kramatorsk ar putea fi mo­men­tul de cotitură în veritabilul război de­clanșat de separatiștii proruși în estul Ucrainei.
Articolul integral îl puteți citi doar în ediția print a revistei 22, pe care o puteți achiziționa direct de la chioșcurile de ziare sau prin abonament prin poștă sau direct la sediul redacției.

Sursa: http://www.revista22.ro/