Secretarul de stat pentru afaceri strategice din cadrul Ministerului Afacerilor Externe, Bogdan Aurescu, afirmă, într-un interviu acordat AGERPRES, că zona geografică în care se află România este din ce în ce mai vulnerabilă la amenințări cu rachete balistice, iar scutul antirachetă de la Deveselu reprezintă un sistem strict defensiv și nu este îndreptat împotriva cuiva anume.

Aurescu vorbește, în interviu, despre resorturile deciziei de amplasare a scutului antirachetă în România, apreciind că acest lucru reprezintă o confirmare a valorii substanțiale a Parteneriatului Strategic dintre țara noastră și Statele Unite. Totodată, demnitarul român arată în ce constă rolul României ca furnizor de securitate în regiune și își exprimă preocuparea față de pericolul creării unui nou conflict prelungit în regiunea Mării Negre.

AGERPRES: Cât este meritul diplomației române și cât a cântărit poziția geo-strategică în decizia de amplasare a scutului antirachetă de la Deveselu?
Bogdan Aurescu: Decizia amplasării în România a unor elemente ale sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice al SUA din Europa a venit, firesc, pe fondul Parteneriatului Strategic dintre România și Statele Unite ale Americii, ajuns la un înalt nivel de excelență în domeniul politico-militar, dar este și o recunoaștere a poziției strategice a României în regiune.

După cum este știut, Parteneriatul Strategic dintre România și SUA a fost lansat inițial în 1997 și reînnoit în 2011, prin Declarația Comună privind Parteneriatul Strategic dintre România și SUA pentru secolul al XXI-lea. Începând din decembrie 2005, România și SUA implementează și Acordul privind activitățile forțelor SUA staționate pe teritoriul României. România este astfel un partener strategic de primă valoare al SUA și un Aliat de încredere în cadrul NATO.

Decizia de amplasare reprezintă o confirmare a valorii substanțiale a acestui parteneriat și a rolului important pe care țara noastră îl are în cadrul Alianței Nord-Atlantice. România a demonstrat voință politică și a susținut din punct de vedere diplomatic eforturile de a dezvolta acest nou proiect strategic cu Statele Unite. În același timp, proiectul presupune nu doar participarea în cadrul sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice al SUA din Europa (US EPAA), realizat printr-o abordare adaptivă în etape, cât și participarea la dezvoltarea capabilității NATO de apărare împotriva rachetelor balistice. Aceasta reflectă consecvența celor două state de a dezvolta cooperarea pentru consolidarea securității României și SUA, precum și a securității colective a Alianței Nord-Atlantice.

Acordul între România și Statele Unite ale Americii privind amplasarea sistemului de apărare împotriva rachetelor balistice al SUA în România, semnat la 13 septembrie 2011, la Washington, și pe care l-am negociat ca șef al echipei române de negociere, este primul document juridic bilateral care menționează Parteneriatul Strategic cu SUA. El transpune în plan juridic angajamentul României de a participa în cadrul US EPAA. Procesul de punere în aplicare a Acordului a continuat într-un ritm susținut, la 29 iulie 2014 fiind finalizat cadrul juridic pentru implementarea acestuia. Astfel, sunt create condițiile pentru operaționalizarea Facilității antirachetă din cadrul Bazei Militare Deveselu în cursul anului 2015.

În același timp, zona geografică din care facem parte este din ce în ce mai vulnerabilă la amenințări cu rachete balistice provenind din afara spațiului euro-atlantic. În acest context, România este, din punct de vedere strategic, în cea mai bună poziție pentru a găzdui interceptorii tereștri din componenta sudică a US EPAA. Progresele înregistrate în operaționalizarea Bazei de la Deveselu au fost prezentate Aliaților de către partea română cu prilejul Summit-ului NATO din Marea Britanie din 4-5 septembrie 2014. Aspectele discutate la Summit privind proiectul de apărare împotriva rachetelor balistice, cum de altfel indică și Declarația Finală, evidențiază fără echivoc determinarea Aliaților de a continua implementarea acestui proiect de relevanță majoră pentru România, fiind recunoscută expres contribuția concretă a României, prin Baza Deveselu.

AGERPRES: În ce măsură poate oferi sistemul de la Deveselu protecție împotriva unei amenințări venite de la răsărit?
Bogdan Aurescu: Atât US EPAA, cât și capabilitatea NATO de apărare împotriva rachetelor balistice în care va fi integrată US EPAA sunt destinate să asigure protecția împotriva potențialelor amenințări din afara spațiului euro-atlantic. În același timp, US EPAA, ca și sistemul NATO de apărare împotriva rachetelor balistice reprezintă un sistem strict defensiv, neîndreptat împotriva cuiva anume. El apără împotriva oricărui atac cu rachete balistice. În textul Acordului bilateral dintre România și SUA se menționează, în mod explicit, faptul că sistemul va fi utilizat numai pentru scopuri de autoapărare, în conformitate cu prevederile Cartei ONU.

Este știut că, urmare a evoluțiilor politice și tehnologice, riscurile legate de posibile amenințări cu rachete cu rază scurtă și medie de acțiune au crescut. Nu numai state, dar și actori non-statali posedă sau pot intra în posesia unor astfel de tehnologii militare. Iar România, ca membru NATO, este obligată să acționeze, în baza articolului 5 din Tratatul de la Washington, care consacră principiul apărării colective, atunci când un membru al Alianței este supus unui atac armat.

Prin urmare, operaționalizarea cât mai rapidă a sistemului antirachetă va întări securitatea națională atât direct, prin protecția pe care o asigură întregului teritoriu național, cât și indirect, deoarece sistemul va avea un rol important de descurajare, în măsură să diminueze riscurile legate de eventuale atacuri cu rachete balistice.

AGERPRES: În ce constă, practic, statutul României de furnizor de securitate în regiune?
Bogdan Aurescu: După 10 ani de membru al NATO, România este conștientă că unul dintre obiectivele sale prioritare îl constituie valorificarea la maximum a acestui statut, printr-o contribuție importantă la evoluția Alianței. În cei 10 ani de la integrare, România a câștigat respectul Aliaților săi, prin contribuțiile conceptuale și militare la proiectele, misiunile și operațiile NATO, poziție facilitată, în principal, de munca și devotamentul exemplare ale militarilor noștri, dar și de impresionanta investiție de încredere a întregii societăți românești, fără excepție.

Anul 2014 a adus evenimente majore, care au modificat climatul european de securitate. Criza din Ucraina, acțiunile Rusiei și, într-un sens mai larg, amenințările de securitate care survin la granița NATO și UE prezintă, în mod evident, un motiv suplimentar de preocupare pentru statele membre ale celor două organizații. În această dublă calitate, România a insistat, în mod consecvent, de-a lungul timpului, atât în cadrul NATO, cât și al UE, asupra abordării provocărilor și amenințărilor care provin din Vecinătate.

Pe lângă reiterarea importanței legăturii transatlantice și solidarității Aliate, cu prilejul Summit-ului NATO din Marea Britanie din septembrie 2014, România a insistat, în continuare, asupra importanței relațiilor cu partenerii Alianței, îndeosebi în contextul evoluțiilor preocupante de securitate de la granița estică a Alianței Nord-Atlantice. Atenția firească acordată țărilor din vecinătatea estică a NATO și din regiunea Mării Negre, din Balcanii de Vest, trebuie dublată de un sprijin substanțial pentru consolidarea dezvoltărilor pozitive, inclusiv ca modalitate de a preveni noi situații de criză.

Pentru România, sprijinirea partenerilor estici, în special Republica Moldova, a fost o miză aparte la reuniunea la vârf din Țara Galilor. Urmare a demersurilor României, șefii de stat și de guvern aliați au reiterat sprijinul pentru suveranitatea și integritatea teritorială a partenerilor estici (Republica Moldova, Ucraina, Georgia și Azerbaidjan), precum și sprijin concret pentru consolidarea capacității de apărare a acestora în contextul actual de securitate. Reprezintă un succes pentru țara noastră faptul că Republica Moldova a fost inclusă în două inițiative importante aliate, lansate cu prilejul Summit-ului: Inițiativa privind Platforma de Interoperabilitate și Inițiativa privind Construirea Capabilității de Apărare.

În ceea ce privește zona extinsă a Mării Negre, aceasta rămâne o regiune caracterizată prin evoluții complexe, care prezintă atât riscuri de securitate, cât și oportunități de cooperare. Eforturile României sunt îndreptate către minimizarea riscurilor și maximizarea oportunităților. Pe acest fond, este de remarcat faptul că, separat de deciziile Summit-ului NATO, președintele american Barack Obama a anunțat crearea unei inițiative parteneriale navale la Marea Neagră, alături de România și Bulgaria, care vizează, în principal, derularea de exerciții și antrenamente comune. Aceasta evidențiază angajamentul SUA față de securitatea la Marea Neagră, componentă importantă a securității euro-atlantice, dar și o expresie a Parteneriatului Strategic România-SUA.

Fiind în vecinătatea imediată a NATO, este natural ca regiunea Mării Negre să beneficieze de o atenție sporită din partea Alianței. Ca urmare a demersurilor României, zona Mării Negre este evidențiată în Declarația Finală a Summit-ului, adoptată și asumată de toți șefii de stat și guvern Aliați, ca o dimensiune importantă a securității euro-atlantice, care cunoaște impactul destabilizator al acțiunilor Federației Ruse. Este o poziție consolidată a NATO în ceea ce privește percepția relevanței Mării Negre pentru securitatea NATO, în progres față de ce s-a stabilit la Summit-urile anterioare. Problematica Mării Negre trebuie privită și în raport cu Strategia Maritimă a NATO, pe care, de asemenea, Summit-ul a aprobat-o și care evidențiază necesitatea ca forțele Aliate să fie mai eficiente și mai robuste în exercitarea misiunilor maritime.

În același timp, domenii precum securitatea energetică sau răspunsul la alte provocări asimetrice de securitate oferă posibilitatea unei implicări sporite din partea NATO, în beneficiul reciproc al statelor din regiune și al Alianței. Este necesar ca NATO să vină în întâmpinarea dorinței partenerilor din regiune de a aborda asemenea oportunități de cooperare.

Din aceste considerente, România va acționa ca motor regional pentru implementarea deciziilor Summit-ului NATO din Marea Britanie, în parteneriat cu SUA și cu alți Aliați, pentru asigurarea stabilității în zona extinsă a Mării Negre și pentru susținerea partenerilor estici. Dacă securitatea României este mai puternică, securitatea regiunii va fi mai puternică.

AGERPRES: O Ucraină și o Moldovă care au conflicte înghețate nu ar constitui vulnerabilități pentru Uniunea Europeană, în cazul în care cele două vor deveni state membre?
Bogdan Aurescu: Eforturile noastre sunt îndreptate tocmai înspre soluționarea acestor conflicte. Pornim de la principiu fundamental — susținerea integrității teritoriale și suveranității statelor partenere din Vecinătatea Estică.

Orice observator atent poate remarca paralelisme între geneza conflictului transnistrean, acum un sfert de secol, și evoluțiile tragice din Crimeea și, apoi, din Estul Ucrainei, din acest an. Vedem același scenariu — cu diferențe de dinamică și, evident, de actori, cu excepția Federației Ruse — pus în practică pentru scopuri similare: blocarea dreptului suveran de a decide liber asupra destinului și cursului strategic al țării.

În ultimii ani s-a consolidat în plan regional o dinamică a cooperării și relaționării mai strânse cu Uniunea Europeană; semnarea Acordurilor de Asociere de către R. Moldova și Ucraina este expresie limpede a acestor evoluții.

Devin tot mai clar perceptibile beneficiile care se degajă în acest context pentru cetățeni, pentru companiile comerciale, pentru societățile din aceste state. Vorbim de libertatea de călătorie, deja obținută, în cazul R. Moldova, de oportunități economice sporite, cum este accesul la piața europeană, de transformări care vor viza relația dintre stat și cetățean.

Aceste schimbări nu trec neobservate în Transnistria. De altfel, avem confirmări legate de interesul locuitorilor din Transnistria și al firmelor din regiune de a beneficia de aceste avantaje, de a se racorda implicit la aceste procese care se petrec la scara întregii Republici Moldova.

Sunt argumente care mă determină să așez întrebarea dumneavoastră într-o altă perspectivă: tocmai apropierea de Europa, prin beneficiile pe care le generează, poate contribui la apropierea celor două maluri ale Nistrului și, pe această bază, la găsirea unei soluții pentru chestiunea transnistreană.

În cazul Ucrainei, putem spune că nu avem încă un conflict prelungit propriu-zis în toți parametrii săi consacrați. Dar situația din teren include și unele elemente care pot indica evoluții în acest sens. Provocările constante vizând pierderea controlului autorităților de la Kiev asupra regiunii Donbas sunt astfel de semnale. Ca și în cazul celorlalte situații ce au condus la conflictele prelungite existente, dialogul incluziv și soluțiile politice nu au alternativă. De aceea și în cazul situației din estul Ucrainei este extrem de importantă continuarea eforturilor pentru identificarea și convenirea unei rezolvări politice.

Suntem prin urmare preocupați de pericolul creării unui nou conflict prelungit în regiunea Mării Negre.

De asemenea, semnalele legate de utilizarea tot mai frecventă a conceptului de Novorossiya și tentativele de a transforma această construcție teoretică în realitate sunt de natură să ne facă și mai fermi în a susține că, în baza lecțiilor învățate din conflictul transnistrean, trebuie să depunem eforturi pentru a evita replicarea acestui scenariu în estul Ucrainei.

La fel de importante rămân consecvența și voința pentru implementarea înțelegerilor politice, fie și în forma lor preliminară, de către toți actorii relevanți. Ca și denumirea pe care o poartă, conflictele prelungite nu reprezintă atât o finalitate în sine cât mai degrabă un instrument ce construiește pe lipsă de predictibilitate și pe linii de diviziune. Iar miza lor o reprezintă contrariul nucleului pe care se construiește proiectul UE — un set de valori democratice comune.