Odată cu începerea campaniei pentru alegerile prezidenţiale, revista 22 a realizat o anchetă printre politologi şi sociologi, care au fost rugaţi să tăspundă următoarelor întrebări legate de scrutinul care va avea loc peste o lună:

1. Stânga-dreapta sau PSD-anti-PSD – cum mai arată bazinele electorale ale celor două tabere?
2. Cum va fi influențat electoratul de scandalurile publice (ofițerul acoperit, cazul Turcescu, dosarele Microsoft şi EADS)?
3. Care sunt slăbiciunile și atuurile pricipalilor competitori?

Barbu Mateescu:

1. În afară de electoratul tradițional al PSD, Victor Ponta se bazează atât în turul în­tâi, cât și în turul doi pe o susținere bu­nă în rândul românilor cu vârsta între 30 și 50 de ani din orașele mari și foarte mari, precum și din partea tinerilor din orașele mici și din mediul rural. În rân­dul acestor grupuri, Ponta nu are nevoie să obțină majoritatea voturilor, ci doar destul de multe pentru ca acestea, îm­preună cu cele ale votanților de tradiție ai PSD, să îl ducă spre victorie.

În legătură cu spațiul în genere iden­ti­fi­cat în România ca fiind „dreapta“, e im­portant să ne dăm seama că, spre deo­se­bire de 1996 sau 2004, nu mai există alte electorate consistente cu care să se poată realiza în turul doi o alianță formală (Pe­tre Roman) sau informală (Corneliu Va­dim Tudor). În acest context, divizarea spațiului anti-PSD în ceea ce privește cheia de citire a evenimentelor recente din istoria României poate avea efecte ho­tărâtoare asupra rezultatului final. Nu es­te exclus ca numele viitorului președinte să depindă de 250.000 de votanți, care, în mod individual, vor trebui să decidă dacă primează votul anti-PSD sau an­ti­pa­tia față de un reprezentant al altui seg­ment anti-PSD decât cel căruia îi aparțin votanții respectivi.

2. Înainte de aceste scandaluri, corupția nu mai juca rolul determinant în for­ma­rea percepțiilor publice pe care îl avea îna­inte de alegerile prezidențiale din ul­timul deceniu. De urmărit dacă toate aces­te evenimente care sunt în desfă­șu­ra­re și n-au fost încă măsurate ca impact, la data scrierii acestui material, vor avea rolul de a schimba agenda publică. Sunt sceptic în această privință: cu excepția Mo­nicăi Macovei, nu există un vector po­litic semnificativ care să nu fie deja mân­jit de acuzații în ceea ce privește co­rup­ția (bazate pe dovezi sau speculații). Pen­tru o mare parte din public, contează as­pectele economice, despre care în pre­cam­panie s-a discutat puțin spre deloc.

3. Victor Ponta are susținerea celei mai bu­ne organizații de partid din România – deși aveau mai puțini primari decât PNL și PDL luate împreună, social-de­mo­crații au obținut la europarlamentare un scor cu 10% mai bun. Intenția de vot pen­tru Ponta este mare în rândul ca­tegoriilor numeroase în totalul populației și care, de asemenea, au o prezență mare la vot. Ceea ce trage în jos scorul can­di­datului PSD este brandul acestui partid, precum și capacitatea candidaților care îi sunt ostili de a mobiliza segmente de populație extrem de diferite (ceea ce nu ar fi fost cazul dacă exista o candidatură unică).

Campania lui Klaus Iohannis este atacată din toate părțile, el reprezentând un ad­ver­sar important atât pentru Ponta în pers­pectiva turului doi, cât și pentru cei­lalți competitori în perspectiva turului unu. Brandul nemțesc are o reputație so­li­dă în România, iar Iohannis a confirmat apartenența sa la acest brand prin stilul de comunicare și prin profilul sobru al campaniei. Impactul candidaturii lui Io­han­nis în Transilvania este considerabil, candidatul ACL urmând să obțină în pri­mul tur în această zonă un scor cu 7-10% mai bun decât cel al lui Traian Bă­sescu din 2009.

Elena Udrea a mobilizat o bună parte din electoratul fidel președintelui, însă nu are la dispoziție organizații puternice de partid, iar profilul său comunicațional din ultimii 10 ani îndepărtează multe vo­turi care altfel s-ar fi îndreptat în mod au­tomat spre candidatul desemnat de Tra­ian Băsescu drept urmașul său.

Călin Popescu Tăriceanu se află într-o si­tuație aparte. El și Ponta cumulează 46-48% din totalul voturilor de tur unu, în­să e neclar cum se vor împărți acești vo­tanți pe 2 noiembrie.

Campania Monicăi Macovei este in­ven­tivă, însă timpul limitat avut la dispoziție reduce capacitatea de transmitere a me­sa­jelor de-a lungul și de-a latul Ro­mâ­niei.

Ca observație generală, România este o ța­ră mult prea mare și prea eterogenă pentru ca o campanie prezidențială să se lan­seze cu două-trei luni înainte de ziua votului. Într-un astfel de scenariu (în ca­re s-au pomenit toți candidații, cu ex­cepția lui Ponta), scrutinul măsoară mai degrabă imaginea candidatului, așa cum a fost ea definită de-a lungul anilor care au precedat votul. În special după o pe­rioadă de confruntări majore, cum a fost intervalul 2010-2014, e nevoie de resurse enorme pentru a schimba coordonatele aces­tei imagini sau, în funcție de si­tua­ție, chiar pentru a o impune în spațiul public. //

Sursa: http://www.revista22.ro/