de Mihail Neamțu

„Datoria cea mai sacră a cugetătorilor, a ziariștilor, a publiciștilor, a oamenilor de Stat politici sau diplomați, este de a arăta națiunii calea care poate s-o ducă la prosperitate și la fericire”, spunea Ion Ghica la finele secolului XIX.

România va renaște doar cultivând oamenii cu viziune pe termen lung: 30-50-100 ani. Ei vor întări instituțiile Statului, ei vor recruta altfel de minți la vârful partidelor, ei pot gândi un plan strategic pentru o țară violată de comuniști și furată apoi de cine a vrut, pe nimerite și pe apucate.

Mă înclin în fața curajului procurorilor DNA care cercetează hoțiile unui sfert de veac. Dar marea curățenie din primării, din Guvern sau din Parlament trebuie completată de un proiect național pozitiv, coagulant, unificator. Cum? Doar articulând un mandat generațional.

Proiectul? Prosperitate materială și demnitate spirituală pentru națiunea română. Ieșirea din sărăcie și asumarea unei identități.

Pe valul revoluționar de la 1848, Mihail Kogălniceanu, I.C. Brătianu și Cuza Vodă au lipit Moldova de Țara Românească și au inaugurat prin Cuza regimul post-fanariot, cu drepturi și libertăți pentru fiecare român. Dintr-un popor de țărani au făcut, cu sprijinul Regelui Carol și al elitei conservatoare, o națiune de cetățeni. Apoi la 1918 au venit Iuliu Maniu, Vasile Goldiș, Ionel Brătianu sau Iancu Flondor și au desăvârșit Marea Unire.

Noi ce vrem să facem cu România, după o sută de ani? Două decenii și jumătate am asistat la dezbinarea poporului prin inginerii sociale demonice: mineriade, învrăjbiri, exod forțat, asistențialism. Oameni complexați din calea-afară, lacomi, incompetenți, oportuniști și slugarnici, au exploatat resursele țării și au dictat, prin tot soiul de mercenari, agenda publică. Frica de baroni și tătuci se propagă mai departe în multe sate și orașe. „Suntem un popor de oameni singuri”, observa recent un prieten plecat în Occident. „Nu ne respectăm pe noi înșine, și mai rău, nu știm să ne respectăm mamele, soțiile, femeile”.

Fără valori morale, România nu poate renaște. Cum să ne așteptăm ca America să ne apere militar, adică să riște pierderi de vieți omenești, pentru ca noi să continuăm cu berea la pet pentru tot poporul, curve pe ecrane, vorbe goale, cluburi de noapte, distracție și prefăcătorie, cruci și distincții bisericești date unor infractori, plus superficialitatea agresivă a politrucilor din aparatul birocratic? Cum să motivăm soldații armatei române cu vechea programare neuro-lingvistică a pasivității și a fatalismului din vocea Mioriței: „și de-a fi să mor, în câmp de mohor”…

Poate vrem să ne trezim înainte ca să vină facturile usturătoare ale tranziției. Vine timpul scadenței, cu miliardele de euro împrumutate de leprele securiste și politicienii iresponsabili în numele copiilor fără drept de vot și ale celor nenăscuți încă. Și noi, generația trezită de Revoluția din 1989, cum vom răspunde? Ce vom face? Cine ne va apăra?

contributors.ro