.

E uimitor că medicii n-au pus piciorul în prag demuuult, de prin 91-92. Aşa, de-atunci tot sunt amăgiţi de lideri de sindicat care au pactizat cu Sistemul. Numai că faţă de casierii de la supermarket medicii au destulă formaţie şi informaţie pentru a-şi cere şi apăra singuri dreptul elementar la un salariu decent.

Opinie de medic, emigrat în SUA: „Medicii sunt o forţă în societate. Încă nu îşi dau seama. De aceea a fost foarte important să fie ţinuţi sub control, în lesa ciubucului. Dacă medicii se trezesc şi se organizează, pot schimba totul.”

Salarizarea medicilor este una dintre cele mai oribile porcării ale guvernărilor post-decembriste – cum să nu aibă bugetul României bani pentru 20.000 de salarii cu plecare de la 1000 de euro pe lună?!!! Pentru magistraţi s-au găsit bani destui – şi e foarte bine că-i aşa.

În loc de asta, şi spus fără vreun partizanat politic, cuplul Băsescu-Boc a redus drastic, cu nonşalanţă criminală (“sociocid”, să-i zicem), până şi jignitoarele salarii ale personalului medical/ sanitar – ca urmare, 7.000 de medici au părăsit de-atunci ţara. Iar tinerii se înscriu azi la Medicină exact cu gândul de a emigra după absolvire – oricât s-ar mai mari aceste salarii (auzi, cu 10%!!!) acum, în ceasul al 13-lea, ideea că societatea românească, nu doar statul, nu e capabilă să preţuiască profesia medicală se mai poate inversa abia în alţi 20 de ani. Nu e asta o chestiune de securitate naţională?!

La fel, nici noi, simplii cetăţeni, care inevitabil devenim pacienţi la un moment dat, fără posibilitatea vreunei asigurări de sănătate private, n-am avut nicio revendicare sistematică în acest sens – ruşinos. Deşi exclusiv pentru bună guvernare ne trimitem reprezentanţi în Parlament.

Oricum, măcar acum să susţinem acest protest spontan al medicilor.