de Cristian Socol

Atunci când vi se prezintă condiționalitățile de aderare la Zona Euro vi se prezintă în primul rând criteriile de convergență nominală. Vi se spune că România trebuie să aibă finanțe publice sănătoase (deficit bugetar mic și datorie publică mică), să aibă o rată de dobândă mică pe termen lung, să înregistreze o inflație redusă și un curs de schimb stabil.

Ceea ce nu vi s-a spus până acum este faptul că pentru a te integra avantajos în Zona Euro (ceea ce ne si dorim cu totii) și mai ales pentru a rezista acolo trebuie să te uiti și la convergența reală. Printre indicatorii care definesc convergența reală regăsim și analiza vitezei de convergență a prețurilor și salariilor.

O analiză detaliată / obiectivă asupra riscurilor și oportunităților privind aderarea României la Zona Euro regăsiți în studiul publicat de IER recent  – disponibil aici. Este pentru prima dată când se pune lupa într-o viziune holistică, atât asupra convergenței nominale cât și asupra celei reale (inclusiv convergența prețurilor versus convergența salariilor în țările UE).

Pentru că se ridică problema “Bun la salarii stam de cinci ori mai prost decat media UE28, la preturi suntem la jumatate dar te-ai uitat și la productivitate?”, răspund “Da, m-am uitat. Iată tabelul de mai jos, cu date Eurostat”. No comment.

Si m-am mai uitat la ceva. Am comparat viteza de convergență a prețurilor la produsele alimentare cu viteza de convergență a salariilor minime (in cele 22 de tari UE ce aplica acest instrument la nivel national) si viteza de convergență a productivității. A iesit asta, tot din datele Eurostat, 2016.

Spun din nou. No comment.

http://voxpublica.realitatea.net/