La 60 de ani de la semnarea tratatului de înfiinţare al comunităţilor europene, reuniunea de la Roma a marcat un moment aniversar şi unul profund pragmatic.

Până la urmă, Comisia Europeană şi şefii de state şi de guverne au avut nevoie să transmită un mesaj de unitate înainte de anunţarea formală a accesării articolului 50 din tratatul de la Lisabona de către Marea Britanie şi iniţierea negocierilor pentru ieşirea din UE. Pentru că la 29 martie, premierul Theresa May va anunţa formal Brexitul. Două au fost marile probleme ale Declaraţiei de la Roma: consacrarea formală a Europei cu două sau mai multe viteze, a Europei cu geometrie variabilă sau a celei cercurilor concentrice – în fapt ruperea Europei şi mutarea deciziei la nivelul strict al nucleului dur European, deşi decizia priveşte şi influenţează toate statele membre; apoi problema apărării şi securităţii europene, care să nu intre în contradicţie cu NATO, să nu dubleze eforturile şi să nu împingă în afara sistemului de apărare comună SUA, Canada şi Marea Britanie. În subsidiar, acordul a mai avut două puncte necesare: mai întâi, să salveze abordarea lui Jean-Claude Juncker şi să menţină opţiunile strict în spaţiul celor cinci propuse. În al doilea rând, să nu distrugă opţiunea favorită a statelor fondatoare pentru a treia soluţie (Europa cu două sau mai multe viteze), respectiv să menţină posibilitatea asocierii pentru o integrare mai departe, mai profundă, a celor ce-şi doresc acest lucru.

Citeste mai mult: adev.ro/onimhc