Am fost putin dat pe spate de recentele mele clinciuri cu stanga autohtona de facebook, asa ca am revenit la lectura, ca pe filozofi ii intelegi mai bine cand le citesti sursele. Dupa ce am citit intreg New Left Review din martie-aprilie 2017 si cateva articole recente din CriticAtac ce par inspirate de acolo, am cam dezvoltat aceasta teama ca socialismul urmatorilor ani va fi probabil usor nationalist si anti-globalist. La noi, probabil anti-SUA si, mai nou, anti-UE, ca masinarii ale neoliberalismului.
Partea trista e ca asta va fi tocmai ca reactie la firavele si arareori reusitele incercari ale partidelor moderne de centru-stanga de a merge si mai spre centru, dar fara vreun succes major in a gasi reprezentanti cu adevarat noi sau valorosi. Am trait cu speranta ca lideri precum Corbyn sau Melenchon sunt doar intamplarile nefericite ale modernizarii social-democratiei. E foarte posibil ca de fapt noi sa fim acele intamplari nefericite pentru ei.
Later edit: de departe cel mai elocvent si clar articol despre asta ii apartine lui Wolfgang Streeck, pe care l-am citit aproape cu religiozitate in trecut. Articolul se numeste The Return of the Repressed, the New Left Review.

https://www.facebook.com/dani.sandu?fref=ts