În politica românească se trăiește la limită, iar unii dintre protagoniști par tot mai dependenți de adrenalină. Semn că politica se de-profesionalizează, devine pe zi ce trece mai superficială, mai egoistă și mai departe de misiunea și de obiectivele sale.
Guvernarea nu este sport extrem. În sport ai grijă doar de tine, de viața și/sau integritatea ta. În politică, și când guvernezi, și când ești în opoziție, ai grija a milioane de oameni-în cazul nostru vreo nouăsprezece-care așteaptă de la tine ca țara să fie guvernată, iar problemele lor, rezolvate. Dacă vrei să-ți frângi gâtul în politică, trăind la limită, nu e doar treaba ta. E și treaba lor, a cetățenilor. Acest tip de egoism, care-i exclude pe cetățeni din ecuația guvernării, nu are ce căuta la omul politic. Poate a venit vremea să învățăm și asta.