Sunt două aspecte remarcabile în această campanie, până acum:

a) în pofida mizei uriaşe, „temperatura” opiniei publice rămâne destul de scăzută, ceea ce e îngrijorător din punctul de vedere al implicării cetăţeanului în viaţa publică, dar îmbucurător din perspectiva alarmantă a divizării societăţii, care nu dă semne că doreşte să o apuce pe panta războiului civil, şi

b) consolidarea ca normă acceptată a tuturor încălcărilor regulilor unei campanii democratice, de la listele de semnături falsificate şi până la implicarea Preşedintelui de partea unui partid.

E discutabil că toate manevrele vor da rezultatele scontate. E cert altceva: şi anume, că, după fiecare ciclu electoral, în loc să ne apropiem, ne îndepărtăm de standardul politic al unei naţiuni civilizate.

Deşi România e un stat european neînsemnat, care nu participă în nici un fel la luarea deciziilor, campania electorală pentru Parlamentul European ne afectează în mod direct. Degradarea standardelor democratice în Europa Occidentală permite chiar unor candidaţi să încalce nepedepsiţi regulile, în detrimentul ţării noastre.

Primul caz este cel al lui Frans Timmermans, vice-preşedintele Comisiei Europene şi agent al intereselor economice ale Olandei. Acesta, spre a-şi reface potenţialul electoral, îşi permite să se folosească de resursele Comisiei aflate la final de mandat, spre a ataca România, în tentativa de a obţine mai multe voturi pe plan intern.

Cel de-al doilea caz este cel al Austriei. În pofida faţadei pompoase, Austria este o placă turnantă a afacerilor necurate. Bătălia dură pentru control a dus la o situaţie ieşită din comun, pe care, din păcate, nimeni în presa românească nu o comentează: cu 10 zile înainte de euro-alegeri, Austria a intrat în alegeri anticipate. Fragila coaliţie a conservatorului Kurz s-a prăbuşit într-un scandal de corupţie care a implicat nişte firme ruseşti. Aceasta este ţara care are pretenţia de a conduce estul Europei şi de a juca un rol central în UE.