Pe scurt. Există două categorii de servicii, taximetrie și ridesharing, fiecare cu sute de mii de clienți în București. E legitim ca fiecare din ele să continue să funcționeze, pentru a-i satisface pe acești clienți.

Este însă nu numai moral, dar și legal obligatoriu, ca desfășurarea acestor activități concurente să respecte principiile concurenței loiale. Ordonanța de urgență, pe care Guvernul vrea s-o dea mâine, reglementează ridesharingul, care nu era reglementat până acum. Pe partea de concurență loială însă, în forma ordonanței aflată în dezbatere publică, rămân câteva probleme:
– vechimea mașinii este limitată la 10 ani la taximetrie, 15 ani la ridesharing
– mașina trebuie să fie în proprietate sau leasing la taximetrie, poate fi închiriată la ridesharing
– tariful dinamic este interzis în taximetrie, este permis la ridesharing.

Aceste diferențe trebuie înlăturate într-un sens sau în altul, altfel încălcăm directive europene privind concurența. Cu alte cuvinte, fie permitem mașini de până la 15 ani în taximetrie, fie limităm la 10 ani în ridesharing.

Clarificări pe partea juridică. O decizie CJUE, obligatorie în România, spune că platforma Uber nu prestează doar un serviciu informatic, ci un serviciu de transport. Din acest motiv legislația privind concurența îi este aplicabilă. Din acest motiv, terminologia “ridesharing” (pe care am folosit-o și eu mai sus că să scurtez expunerea) nu este potrivită. Din acest motiv, în multe țări europene, a existat o lungă dezbatere juridcă pe tema Uber (vezi de exemplu https://www.politico.eu/article/uber-ecj-ruling/).