Să avem încredere, să comunicăm cât mai mult, să ascultăm pe cei din jur, cu tot cu fricile lor.Ce mai putem face?Să fim economi.Economi în a da sfaturi (sic!), economi în a modela scenarii pentru alții – da, știu, nevoia este înnebunitoare.Economi cu lichiditățile, multe sau puține.Și să ne străduim să nu adâncim inegalitățile.Exemplu: există cadre didactice și în sistemul privat. Sistemul privat trăiește din taxele plătite de părinți +/- finanțarea de bază, dacă școala este acreditată (4 ani mai tîrziu după obținerea autorizării). Părinții renunță la ultimele luni din anul de grădiniță și cer reduceri de taxe pentru cei de la școală. Aceasta în timp ce discuțiile (unora, puțini), din mediul public sunt că trebuie păstrat dreptul celor 3 luni de concediu de odihnă. Să fim economi și raționali înseamnă fix solidaritate în vreme de război.Cea mai mare presiune a statului pare să nu fie cum conservă și crește capacitatea sistemului medical, ci cum asigură contracția optimă a cheltuielilor publice astfel încât să își asume scăderea veniturilor. Practic e nevoie să pierdem toți.Așa cum se întâmplă în orice război. Și nu, nu vor conta la pensie cele câteva luni în care vom avea venituri mai mici, sau nu vom avea vechime. Este important să menținem CIM-urile active pentru actuala legislație de asigurări medicale, pentru că aceasta este lumea pe care o știm. Lumea pe care o știm tocmai a murit. Sunt absolut convinsă că nu ne vom întoarce la ea. Oricât de mult ne dorim.

Mesaj publicat pe Facebook.