Ieri seară aș fi scris un status, am ezitat, am văzut azi dimineață un interviu scurt cu un preot din Rusia care mi-a confirmat opinia deci revin.

Exceptând (puținii) fini teologi și misticii, care mai mult echilibrează o situație uluitor de înclinată în sensul opus, credința ortodoxă este în primul și în primul rând ritual identitar. Deci locație, metodă, participanți.

Nu logos, nu praxis, nu filosofie, nu societate civilă, nu drepturi, nu întrajutorare, nu obligații, nu suferință îndelungată vizavi de propriile păcate, nu norme. Vrei lucrurile astea? Trebuie să traversezi până vizavi la catolici, protestanți și neo-protestanți. Pentru fiecare Steinhardt există un milion de persoane credincioase care fac avorturi, cred în horoscop și farmece, păcătuiesc bonom, nu țin post, înjură, folosesc numele lui Dumnezeu aiurea, n-au habar de nuanțele Bibliei dar cred, se consideră ortodocși și *sunt* ortodocși. Ei sunt masa credincioșilor, ei sunt adevărul ortodoxiei, ei sunt esența comunității.

Nota bene, faptul că religiozitatea românească e de suprafață nu e un lucru rău neapărat. Suntem o civilizație veselă, ludică, relaxată. Bem alcool, facem amor, Dumnezeu e un bunicuț simpatic și un ersatz Moș Crăciun la care ne gândim din când în când și nu frenetic. Avem o relație amicală cu divinitatea. Sunt civilizații întregi care fac terapie pentru că relația lor cu ființa divină e pe alte coordonate, mai serioase și mai problematice.

Dar fără mers biserică măcar… cum e expresia? exact, „din an în Paște”, fără ceremonie și această fărâmă de religiozitate se frânge.

Imaginează-ți că într-o zi, deodată, dispar toate bisericile și toți preoții din toate cultele creștine. Pur și simplu.

Un protestant sau neo-protestant n-are nicio problemă, legătura sa cu Dumnezeu e neștirbită.

Pentru un catolic ar fi mai greu, dar iarăși lucrurile continuă.

Pentru un ortodox autentic religia a dispărut. Total. E hău. N-ai biserică, popă și lumânare de Paști? Dumnezeu nu mai există. Nu poți sta la masă, solo sau cu familia, gândindu-te la Înviere. Nu e ortodox să fie așa. E catolicește, e evanghelic, dar nu e deloc conform ortodoxiei.

(Decât dacă ești Steinhardt ).

Acest status nu e o scuză ci o explicație pentru toată disputa vizavi de BOR și Paști. Coronavirusul țintește tocmai oamenii extrem de vârstnici – enoriașii fervenți. Orice răspândire a lui înseamnă o lovitură de baros în buzunarele preoților din țara asta. Dar mai relevant decât banii e existența credinței însăși. Adică, în termeni ortodocși, ritualul. De aceea foarte mulți ortodocși sunt supărați că nu li se permite accesul la ritual. Fără ritual, ei se percep ca fiind într-o lume fără Dumnezeu.