În ianuarie 1990 am împlinit 9 ani. Și m-am trezit aruncată într-o arenă din care nu am ieșit, alături de o generație ”de sacrificiu”. Ca un blestem a sunat asta.

În cei 30 de ani de atunci, am trecut de la uniformă la blugi, de la telefon cu disc la mobil cu taste si taxare la minut, am visat la Motorola Razr și la Lamborghini-ul galben pe care îl foloseau toți în videoclipurile românești de la finalul anilor 90. Am avut internet prin dial-up și am învățat că televizorul poate avea și telecomanda, nu doar butoane. Transformare digitală cu forța din cauza pandemiei? Bring it on. Been there, done that.

Arena în care am fost azvârliți, gladiatori fără experiență și cunoștințe, ne-a tot adus adversari: am văzut perioada de tranziție a României din școală, în care nici un an nu a semănat cu altul, am prins toate reformele din educație, am dat admitere la liceu, dar nu am mai avut treapta dintre clasele 10 și 11. Bacalaureatul a fost primul și singurul cu istorie. Un experiment perpetuu. Lab rats sacrificați permanent. Primele alegeri prezidențiale la care am votat au fost cele în care a trebuit să aleg între Ion Iliescu și Corneliu Vadim Tudor. Reprezentativ cumva pentru generația asta.

Am prins începutul anilor 2000 în facultate, cu zero idei despre ce vom face după, și când ne-am angajat și lămurit ce facem după a venit GFC — Global Financial Crisis și ne-a tras iar preșul de sub picioare. Din nou nu mai știam ce facem după.

Am învățat în arenă, ne-am apropiat de alți gladiatori ca noi, am luptat alături de ei. În timpul ăsta, au apărut niște Caligula mici, mediocri și ipocriți, beizadele mai puțin nebune, dar deconectate de toți și toate, ”pisi” răsfățate și birocrați inepți care au coborât să lupte și ele. Mă rog, luptă e un fel de a zice, au coborât să fure oțelul pentru armuri și să ne lase cu scuturi de plastic, să plece ei primii la pregătirile de luptă, dar să nu se ducă la cursuri, să promită că vor construi baricade solide, dar să fure banii de achiziții și să ne pună ca zid de apărare niște carton pictat frumos. Nu ne-am luptat cu ăștia. I-am crezut ca fiind parte a poveștii, și nu le-am pus noi primii piedică, nu i-am izgonit din arenă înainte de luptă. Pentru că am dus-o noi, cât de bine am putut, ne-am decimat singuri cu plecări, am încercat să protejăm gladiatorii tineri de după noi, dar cumva și aici am greșit, nu i-am lăsat să își rupă și ei dinții puțin.

Am rămas în arenă, am luptat, am căzut, ne-am ridicat, am trecut peste toate. Am învățat să fim agili, flexibili, să schimbăm cariere, să asimilăm eșecul ca experiență, să o luăm de la capăt. Am ridicat baricade solide, dar puține (companii românești creative și în creștere), am strigat când neobrăzarea ăstora de lângă noi a fost prea mare. Dar nu i-am dat în șuturi afară. Acum însă, când în arenă a intrat leul, îi vedem. Un leu tânăr, necunoscut, înfometat. Le vedem micimea cu o lupă mare și nemiloasă. Și ne e lehamite.

Ne punem armura de mucava, ne luăm sabia pe care ne-am construit-o singuri, ne salutăm prietenii care ne sunt alături, ne uităm cu dispreț la mediocrii care fug să se ascundă și ne dau sfaturi din spatele frontului cum să împărțim puținele arme să ajungă la toți, deși ei stau pe un munte de oțel, hrăpăreți egoiști și ipocriți. Ne uităm cu speranță la gladiatorii tineri care vin, entuziaști prinși în voluptatea unei prime lupte reale, speriați. Ne prindem baierele armurii, obosiți, secătuiți de a fi generația de sacrificiu mereu. Ne asumăm destinul. Știm că leul ne va lovi, dur, că va fi cu sânge. Nu vom scăpa nevătămați. Sperăm că le vom da timp micilor gladiatori ce vin din spate să reclădească baricade solide, în care leii sau alții mai înspăimântători ca ei nu vor intra. Noi nu am făcut asta, am fost prea prinși în lupte ca să și construim. Aici am greșit. Gladiatori istoviți, sacrificați permanent, de fiecare dată renăscând. Sisifi mulțumiți pentru lupa grație căreia acum știu cine din cei de lângă el sunt lași, mediocri și inepți. Am îmbătrânit în arenă. Și visăm că ne vom trece iarăși mâna prin lanul de grâu de la o casă departe de praful arenei și de lupte.

https://medium.com/