În 1859 în lumea asta s-a întâmplat nu numai unirea Munteniei cu Moldova ci și un război între Sardinia-Piemont și imperiul habsburgic, război care a jucat un rol vital în unificarea Italiei. Și în faptul că avem în România județul Suceava.

Italienii au câștigat războiul și pentru că, la instigarea francezilor, abia-instalatul Cuza a mobilizat armata și a pus-o pe picior de război la Ploiești. Zeci de mii de soldați austrieci au trebuit mutați în Transilvania, ca să preîntâmpine o invazie a lui Cuza acolo. Ei n-au mai fost disponibili deci în Italia, pentru marea bătălie de la Solferino. Absența lor a fost vitală.

În urma pierderii războiului, Franz Josef semnează Patentul din Februarie, o reformă constituțională. În scopul eficientizării imperiului pentru viitoare războaie dar și economic, el separă Bucovina de Galiția, la care fusese alipită administrativ în 1786. Impactul acestei decizii este absolut imens. Galiția era un teritoriu mare, dominat etnic de polonezi și ucrainieni. În (micuța) Bucovina românii erau majoritari. În Galiția vocea lor nu s-ar fi auzit și ar fi fost irelevanți în genere. În Bucovina erau o entitate importantă.

Înainte de Patentul din Februarie, migrația poloneză și ucrainiană dinspre restul Galiției spre Bucovina a fost considerabilă (restul Galiției, Galiția-de-șes era absolut terci din punct de vedere economic, o zonă cu deficite colosale de dezvoltare până și față de restul imperiului. Bucovina stătea mult mai bine). Rămânerea Bucovinei în Galiția ar fi implicat continuarea migrației poloneze și ucrainiene în același ritm considerabil ca înainte. Românii, oricum într-o situație demografică dificilă, ar fi migrat sau ar fi devenit o minoritate mică de tot în zonă. Poate că ar fi ajuns precum cei din Valea Timocului – ne amintim de ei, dar nu au produs niciodată o miză teritorială. Chiar dacă în 1918 statul român ar fi fost interesat de Bucovina, parametrii jocului s-ar fi schimbat. Mult mai multe entități ar fi încercat să dea cu lingura prin ciorbă, ca să zicem așa. Galiția a fost teritoriu de luptă și miză în războiul sovieto-polonez din 1920. (în perioada interbelică a devenit parte din Polonia, după 1945 a fost împărțită între Polonia și RSS Ucrainiană). Nu mi-e clar că Bucovina ar fi făcut parte din România Mare, dar n-am niciun dubiu că având în vedere poziționarea sa geografică, după 1945 ar fi fost luată de URSS la pachet cu estul Galiției și acum ar fi făcut parte, toată Bucovina, din Ucraina. Toată!

Cam ăsta e firul istoric de la Cuza până aici. Istoria e o serie de mici incidente.