O cronică onestă și obiectivă a sclavagismului – ca soluție economică și încălcare sinistră a demnității umane – ne-ar demonstra că 90 % din expresiile sale au apărut în Asia, Mediterana pre-creștină, lumea arabă, imperiul otoman, Africa pre-colonială și America pre-columbiană.

Occidentul s-a alimentat cu sclavi furnizați prin rețele constituite de milenii în acele arii geografice și culturale. Iar sclavagismul din SUA a fost tranșat prin sacrificiile războiului civil, victoria Nordului industrializat, spiritul caritativ al creștinismului puritan și formele originare ale democrației moderne.

Emanciparea minorității negre din America a început atunci, cu prețul multor piedici, lupte politice, figuri martirice și evoluții intelectual-civice. Ea s-a desăvârșit simbolic prin alegerea primului președinte de culoare, Barack Hussein Obama.

Nimeni nu neagă inerția unui rasism rezidual sau oroarea unui rasism punctual (în SUA și UE) dar a nu ține cont de realitatea istoriei mondiale doar din ură de sine stângistă și din pulsiuni anarhiste cu ditamită ideologică la brâu este, în sine, o minciună grotescă.

În realitate, civilizația euro-americană, inspirată de valorile Evangheliei, a fost prima și singura care a denunțat treptat și eliminat din istorie fenomenul cvasi-permanent al sclaviei.