Să evităm (dacă se mai poate) amalgamul. Evident că trăim într-o societate în care egalitatea de șanse între bărbați și femei e încă o tendință, nu o realitate plauzibilă. Evident că producem – din ignoranță și dispreț față de persoana umană – cele mai numeroase rețele de prostituție din UE. Evident că violența domestică – în numele unei mentalități patriarhal-androcentrice, dar și violurile (inclusiv incestuoase și pedofile) reprezintă o altă belea a societății românești.

Evident că analfabetismul funcțional (legat de subspeciile sale – digitale, fiscale, de prim ajutor etc) face ravagii, fiind alimentat și prin fenomenul abandonului școlar. Sunt de acord că studierea academică a rădăcinilor istorice și socioculturale ale acestor practici dăunătoare sufletului și trupului (dar și societății în ansamblul ei) este una dintre căile cele mai eficiente pentru corectarea lor.

Dar ce au în comun cele semnalate cu ”teoria” că diferitele aberații cromozomiene instituie ”obiectiv” (wait, de fapt, subiectiv) ”dreptul” oricui de a se identifica cu cele 40-50 de ”genuri” inventate de radicalii tiraniei minorităților asupra plicticoasei majorități formate din bărbați și femei?