Să privim întregul ciclu electoral care a început cu parlamentarele din 2016 și se încheie cu localele de acum câteva săptămâni. Luând în calcul și ce s-a întâmplat în perioada 2017-2019, deci între alegeri, este evident că fostul primar al Capitalei este marea pierzătoare a perioadei în plan strategic.

Din punctul de vedere al credibilității, era singurul competitor autentic pentru Klaus Iohannis în prezidențialele din 2019. Nu a ajuns la Cotroceni întrucât nu a candidat. A pierdut însă și primăria Bucureștiului. Poate a crezut că trebuie să aleagă între cele două – și da, este posibil să ne imaginăm următorul curs de gândire: „Dacă pierd prezidențialele, îmi va fi foarte greu să mă mai prezint la startul alegerilor din București, oamenii de acolo [reamintesc că Gabriela Firea nu locuia și nu locuiește în capitală, orașul e „acolo”, în fluxul ei de gândire n-are cum să fie „aici”, întrucât „aici” pentru ea e Voluntari] nu apreciază pierzătorii, mai bine nu risc, stau la cutie la prezidențiale și câștig Bucureștiul”. Iar acest raționament este adecvat și valid.

Continuare, aici.