În ultimele luni am fost fie membru în juriu la Gala Societatii Civile, fie mentor in cadrul NGO Academy al ERSTE Foundation, fie pur și simplu sfătuitor în programele de susținere a liderilor societatii civile derulate în cadrul Ashoka România, precum Unlonely Civil Society, implementat in partenerat cu Black Sea Trust for Regional Cooperation. Am multe observații de facut, dar mă voi rezuma la trei. 1. ONGistii/ antreprenorii sociali au nevoie de o reorientare urgentă spre „big vision” și spre impact. Finanțatorii i-au “domesticit”, din păcate, să gândească în grile de punctaj și proiecte pe termen scurt, mergând maxim la indicatori de output, deși de cele mai multe ori se măsoară doar input-urile. 2. Au mare, mare nevoie de spații safe, peer to peer, în care să fie sprijin unii pentru alții. Neîncrederea și competiția, în dauna lucrului colectiv, au ajuns din păcate norme în societatea civilă. 3. Mai mult ca oricând, au nevoie să se orienteze spre sine, să își recunoască emoțiile, să aibă grijă de ei, să înțeleagă ce înseamnă wellbeing-ul. Incertitudinea cauzată de Covid a dus anxietățile la niveluri de alarmă și dacă nu recunoaștem că și salvatorii au nevoie de salvare, ne ducem pe copcă.