Am trăit aproape opt ani la Paris. Acolo – ca și în restul orașelor franceze – piața volantă e o realitate deja tradițională. O dată pe săptămână, în fiecare cartier, pe locuri special amenajate, apar producătorii agro-alimentari cu de toate pentru toți, descărcate din dubițe, etalate o zi, după care totul dispare. A doua zi, e ca-n palmă – primăria a curățat perimetrul cu furtunul, a ridicat deșeurile încă din seara precedentă…Noi am rămas blocați în conceptul ăla de pe vremea comunismului: piața e una singură, fixă, urâtă și murdară, din beton, ”acoperită” și fără alternativă, dacă nu te urci în mașină ca să te duci până la mall. Nu știm ce înseamnă flexibilitatea și comerțul de proximitate.