Ca să pot avea contact cu pacienții spitalului din Atlanta (Statele Unite) în care mi-am petrecut un an din viață – a trebuit obligatoriu să prezint dovada anumitor vaccinuri pe care le-am făcut. Era obligația tuturor cadrelor medicale în acel spital. Sigur că am făcut-o, mi s-a părut normal și la cap și la suflet să o fac. Majoritatea colegilor se vaccinau de altfel regulat, nimănui nu i se părea, în sudul Statelor Unite, că asta ar fi fost vreo discriminare.
Orice om care a terminat medicina în România știe că în studenție era obligatoriu să poarte halat alb (și pe unele secții papuci) dacă voia să fie acceptat la stagiul efectuat în spital. Nu am auzit pe nimeni să comenteze această obligație sau să se plângă de discriminare.
Universitatea de Medicină din Cluj a anunțat că nu va permite studenților care refuză vaccinul COVID-19 să își efectueze stagiile în spital. Pentru cei cu contraindicații la vaccinare, sunt oferite alternative. Desigur, există posibilitatea audierii online a seminarilor respective, măsura fiind menită să proteje în special studenții. Care studenți s-au vaccinat oricum în număr mare (mulți dintre ei înainte de apariția veștii cu posibila interdicție) și nu au avut nimic împotriva măsurii (cel puțin așa mi-au comentat câțiva dintre ei la postarea în care am distribuit știrea).
Ei aș…
Dictatură! – țipă Agamiță;
Discriminare! – urlă Mița;
Vine fascismul! – strigă Gore;
Mă sufoc! – scrâșni Veta.
… acestea sunt doar câteva dintre comentariile furioase la postarea în care am distribuit știrea de la Cluj.
Și n-am putut să nu mă gândesc unde au fost toți acești vajnici luptători de Facebook prin 2014, când scriam cu disperare despre infecțiile intraspitalicești neraportate din spitale, sau prin 2018 când vorbeam despre corupția și incompetența uluitoare care ajunsese să conducă destinele sistemului medical românesc.
Sări, Țațo, că se termină plăcintele!