Ziua Internațională de Comemorare a Victimelor Holocaustului marchează sfârşitul Holocaustului, ziua în care puținii supraviețuitori ai atrocităților naziste au fost eliberați din lagărele naziste de concentrare. Deși nu este cunoscut un număr exact al evreilor uciși în Holocaust, istoricii notează cel mai frecvent cifra de șase milioane de evrei, la care se adaugă cinci milioane de alte victime: polonezi, sinti, roma, homosexuași, persoane cu handicap – „dușmani ai statului german”, cum erau numiți.
Fiecare dintre acest om înseamnă o poveste. O familie, un trecut și un viitor. Deloc întâmplător, cred că una dintre cele mai bune cărți scrise vreodată este, din punctul meu de vedere, – „Omul în căutarea sensului vieţii” – Viktor Frankl.
Cartea este povestea dramatică, dureroasă, povestea unui supraviețuitor de Holocaust în patru lagăre, care şi-a pierdut toată familia. Un om care în ciuda durerii fără egal nu a încetat nicio clipă să aibă un sens în viață. Și care ne învață, printre multe altele, că libertatea nu este ceea ce avem, ci este ceea ce suntem.
„Noi, cei care am fost acolo, oameni care îşi dădeau ultima bucăţică de pâine, morţi de foame fiind, ne dăm seama că omul are această libertate supremă de a alege cum răspunde circumstanţelor în care îl pune viaţa”, spune Victor Frankl în cartea sa. Cuvinte grele, care nu ar trebui să ne lase vreodată să uităm…
Și pentru că ziua de astăzi marchează eliberarea supraviețuitorilor, vă las aici și câteva rânduri din ziua în care Frankl a ieșit din lagăr.
“M-am oprit, am privit în jur şi în sus, spre cer şi am căzut în genunchi. În clipa aceea, n-am mai ştiut de mine şi de lumea din jur – aveam doar un singur lucru în minte – mereu acelaşi: Am strigat către Domnul din închisoarea mea strâmtă şi El mi-a răspuns scoţându-mă în nemărginirea spaţiului. Cât de mult am stat îngenuncheat şi am repetat aceste cuvinte, nu-mi pot aminti… Dar ştiu că în ziua aceea, în ceasul acela, am început o viaţă nouă. Pas cu pas, am progresat până când am redevenit o fiinţă umană…”.