165 de ani de la eliberarea din sclavie a romilor. 0 ani de la oprirea discriminării.
Când eram mic nu înțelegeam discriminarea. Eram un grup de copii care juca fotbal, unii find romi cărora și li spunea ‘tigani’. Nu stiam ca e un termen nepotrivit (care înseamnă de neatins/impur), ei nu păreau să se supere, eu oricum nu îl foloseam. Cum nu folosesc nici oltene, moldovene, etc. Jucam fotbal la scoala și se alegea mereu in funcție de cât de bun erai. Cred ca a fost cea mai meritocratică experiență din viața mea.
Apoi, plecând din Carbunesti, orașul meu natal, am început sa întâlnesc din ce in ce mai putini romi. Nu m-am gândit la asta. Cum mult timp nu m-am gândit nici ca e ciudat ca la evenimentele din energie sunt numai bărbați. De multe ori facem niște lucruri nu din răutate, ci din ignoranță. Dar putem schimba asta.
Ieri, cumpărând niște pastile dintr-o farmacie din zona Tei, am întrebat dacă au cumva apă. Au zis că da, dar ca o tine in spate ca să nu se bage toți țiganii în ea. Mi-a venit să plâng. Ce trist ar trebuie sa te simți sa nu conteze cine ești tu, ce ai făcut sau ce faci, ce îți place, etc, ci sa primeze ceva complet irelevant.
Cum ar fi sa fii discriminat ca porți un hanorac albastru. Doar pentru asta. Atat de absurda este discriminarea.
Realitatea asta tristă există, fie ca o vedem, fie ca nu. Ține de noi să încercăm cu calm și empatie să facem oamenii mai prietenoși, indiferent de sex, culoare, orientare, preferințe muzicale, etc.