De ce muncim? Pentru că vremea îndeamnă la puțină analiză sau poate că e o temă pe care, din păcate, o dezbatem prea rar, simt nevoia să discutăm pe marginea acestui subiect. O întrebare banală cu răspunsuri complicate.
Piramida lui Maslow ne dă primul răspuns: muncim pentru banii care ne asigură supraviețuirea, muncim ca să ne acoperim nevoile primare, să avem mâncare, haine, pensie, liniște, pentru familie și un adăpost.
Mergem mai departe și presupunem că necesitățile sunt acoperite și, astfel, revin: de ce muncim?
Muncim ca să fim fericiți. Să fim fericiți ca indivizi și, apoi, să contribuim la o societate prosperă și civilizată din care să facem parte.
Munca este un mijloc prin care ne autovalidăm, prin care evoluăm, prin care ne afirmăm. Prin muncă ajungem să călătorim, să ne permitem hainele care ne plac, să participăm la cursurile care ne ajută să urcăm scările profesionale dorite, să obținem validarea, să socializăm, să întâlnim oportunități fabuloase, să reușim, să avem succes.
Muncim pentru satisfacția interioară, dar, în același timp, prin munca și meseriile noastre, contribuim activ la un viitor prosper, la generații viitoare mai bune, la o societate evoluată.
Muncim pentru identitatea personală, dar și pentru a face parte dintr-o comunitate mai bună, mai puternică, mai sigură și mai fericită.
Munca înseamnă a crea, a construi, a realiza produse, sisteme sau idei care fac ca societatea să funcționeze.
Munca, mai precis meseriile, se bazează pe educație. Tot ce știm să facem, să înfăptuim și să realizăm se întemeiază pe școală.
Și aici intervine problema la care doream să ajung: ce se va întâmpla cu fericirea noastră, personală și socială, când 44% dintre elevii români sunt analfabeți funcțional?
O societate în care aproape jumătate dintre membrii ei nu pricep lucruri simple nu are cum să fie o societate a viitorului.
Pentru că acești copii vor fi meseriașii de mâine și pe munca lor ne vom baza să funcționăm și să trăim împreună.
Obiectivul fiecărui politician din țara asta ar trebui să fie, pe lângă proiectele de zi cu zi, educația acestor tineri. Pentru că fără persoane educate, care să urmeze meserii și să contribuie astfel la bunul mers al comunității, ne îndreptăm spre un viitor sărac și nesigur. Și nu ne va fi bine nici individual, nici social.
Să ne reauzim sănătoși!