Rătăciți între voluntari și militari
Nu, nu e despre București și rețeaua de termoficare (deși asemănări există).
E despre starea digitalizării României de astăzi. Cam așa aș defini-o. Fugind de realitatea administrației sau ignorând problema centrală a transformării ei – încrederea, rătăcim fără busolă în căutarea de soluții, alegând extreme ce rezolvă, eventual, parțial, problemele urgente – voluntari sau militari.
Ai nevoie ca stat de un site rapid? Fugi la STS! Ai nevoie să dai bine în poză? Fugi la Code4Romania! Asta e rețeta vremii. Dă-le încolo de probleme adânci! Poxilina digitală e aici! Crapă serverele? Anunță cloud-uri guvernamentale! N-avem date, nu știm să interoperăm, nu știm să livrăm servicii electronice? Ieși cu poza cu mulți bani a PNRR!
Între timp, ne lăudăm lumii cu o industrie IT puternică, centre de cybersecurity aduse la București și tineri programatori ce uimesc lumea. Dar când vine vorba de a ajuta clusterele alea de inovare, micii antreprenori cu soluții de digitalizare sau companii românești care au reușit în domeniu, ne lovește amnezia. Dă-le încolo! Ieși la poză și anunță deschidere, transparență, parteneriate! Sau, și mai bine, reformă! Dă-i cu poxilina digitală că ține!
Par trist și depresiv? Nu, nu sunt. Aștept doar ziua în care vor pocni toate ca să ne trezim. Când n-o să mai avem ce cârpi și va trebui să refacem pe bune, când rugina va fi prea multă și își vor da seama că soluțiile vin prin colaborare nu doar mergând la militari sau voluntari. Cu proiecte pe bune, implementate corect.
Am un proverb favorit pentru asta: „Cel mai bun moment să plantezi un pom a fost acum 20 de ani. Următorul moment bun e acum.”
Hai la sapă!
P.S. Ah, și știu mulți „instalatori” buni. Dacă va întreba cineva vreodată. 🙂