„Luați-o, se vinde ca pâinea caldă” (comme des petits pains), mi-a spus librarul când a văzut că mă uit la ultimul volum, apărut zilele acestea, din isprăvile lui Aurel Timescu, consulul francez de origine română, preocupat mai mult să fie detectiv decât diplomat. La fel de anti-erou, la fel de pestriț imbrăcat, la fel de neîndeminatic in micile gesturi cotidiene, personajul lui Jean-Christophe Rufin trebuie să rezolve acum misterul dispariției unei prințese dintr-un minuscul stat imaginar situat în inima Europei. Si o face in felul propriu, din idee in idee, din deducție in deducție, mai inteligent decât toți cei care îl privesc de sus, un fel de locotenent Columbo a cărui inspirație e ajutată de numeroasele pahare de vin alb și de concertele nocturne de pian (nu poate ancheta dacă nu are un pian în cameră). Membru al Academiei Franceze, laureat al premiului Goncourt, Jean-Christophe Rufin se „joacă” in aceasta serie de romane ce dezvăluie un personaj pe care nu ai cum să nu îl îndrăgesti. Și cateodata imi place sa cred ca gasesc mici „semne” in cărtile lui. De exemplu, in acest ultim volum, una dintre scene se desfășoară intr-o frumoasă biblioteca circulară din lemn, plină de volume vechi. Iar eu imi amintesc ca intalnirile pe care le-am avut cu scriitorul s-au petrecut in biblioteca ambasadei : din lemn, circulară și cu multe volume vechi