de Radu Puchiu

E o temă foarte largă, nu ușoară mai ales prin prisma faptului că suntem în plin proces de transformare și sunt puține lucruri pe care le putem considera „sigure”.

Căutând un exemplu simbolic pentru temă și pentru unghiul din care aș vrea să vă invit să o privim, mi-a venit în minte următoarea dilemă cu care cu siguranță v-ați întâlnit: apple sau android? Știu pare pueril, dar dacă faceți un pas în spate și vă uitați mai atent e o întrebare mai adâncă decât pare.

Pentru că asemeni exemplului de mai sus, internetul a transformat multe din alegerile noastre pe de o parte în sistem binar – da/nu, alb/negru – pe de altă parte ne-a ghidat comportamentul spre ținte, zic eu false – apple sau android, facebook sau tik-tok.

Alegerile noastre sunt din ce în ce mai puțin despre valori și din ce în ce mai mult despre a aparține grupului, bulei care trebuie – ești zero sau ești unu, nu se poate altfel. Doconstruindu-ne pe noi și pe cei din jurul nostru astfel, rupem punți, eliminăm nuanțe, închidem uși. Virtual posibil a fi conectați la tot și la toate devenim, pe nesimțite, din ce în ce mai izolați.

Acest „Divide et impera” al internetului și social media își arată efectele zi de zi. Pentru că asemeni microundelor, e mai ușor să „agiți” particule de același tip, mai ales dacă ele sunt grupate sau separate. Totul e să le oferi „frecvența” care trebuie și agitația e completă. Iar această agitație poate provoca căldură, emoție, schimba comportamente, crea explozii.

Și atunci cât de posibil mai e un contract social în această lume în care încrederea e atomizată și transferată din ce în ce mai mult tehnologiilor? Încrederea era liantul – încrederea între noi și în ceva – îi putem spune contract social sau, mai simplu, un set de reguli aplicabile tuturor – care rezolva la nivel de sistem conviețuirea împreună, apăra la nivel de grup, țară, națiune pe cei ce îi aparțineau.

Azi „căderea” pentru o oră a unei rețele sociale poate provoca mai multă neliniște decât căderea unui guvern, un tweet poate provoca o reacție mai mare decât o bombă, utem fi separați mai ușor decât uniți, iar această catalogare globală a omenirii la care asistăm va oferi „butoane” foarte apetisante unor conduceri autocrate.

Și în acest context ne întrebăm ce alegem, apple sau android, uitând să punem întrebările bune, deschizătoare de alte întrebări, de culori și nuanțe, de legături adevărate, de experiența umană, empatică, nesigură, necunoscută deplin. Cum ar suna astfel: Ce mă face mai bun, apple sau android?

Așadar, ce alegem un contract social imperfect la care să lucrăm cu toții permanent sau o bifa de acceptarea termenilor și condițiilor?

Like și share, vă rog!