Dezastrul sanitar și umanitar din India poate avea mai multe cauze:
👉 relaxarea măsurilor de distanțare socială sau chiar eliminarea acestora
👉 aspectele demografice particulare: populația numeroasă (peste 1,3 miliarde), dar mai ales aglomerările urbane masive care facilitează transmiterea rapidă a agenților infecțioși
👉 sistemul sanitar, a cărui performanță era cunoscută ca fiind modestă
👉 rata scăzută a vaccinării (deși India este cel mai mare producător de vaccinuri, doar 2% din populație era vaccinată împotriva Covid-19, la începutul acestui val)
👉 circulația intensă a variantelor deja cunoscute (B.1.1.7 – Marea Britanie și B.1.351 – Africa de Sud), alături de o variantă nouă, denumită B.1.617 (denumită de presă, tulpina indiană).
Cele 3 tulpini au circulat și circulă intens, fiind responsabile toate 3 de creșterea numărului de cazuri la un nivel record (un caz de Covid-19 din 3 diagnosticate provine, în acest moment, din India). Analize recente sugerează o competiție pentru supremație, în India, între variantele B.1.1.7 și B.1.617.
Referitor la varianta indiană (B.1.617), sunt 3 mutații (din 13) la nivelul proteinei S care ar putea fi de interes, din perspectiva acoperirii oferite de vaccinuri:
👉 E484Q – asemănătoare cu mutația E484K, responsabilă de scăderea eficacității vaccinurilor
👉 L452R – întâlnită la varianta identificată în California
👉 P681R – întâlnită la mai multe variante are virusului
Această variantă (B.1.617) este încadrată la acest moment în categoria “variante de interes”, nu în categoria “variante de îngrijorare” – unde se află B.1.1.7 și B.1.351.
Vestea bună este că date preliminare de laborator sugerează că vaccinurile bazate pe tehnologia ARNm și pe care le avem acum la dispoziție acoperă și varianta indiană, B.1.617. De aceea, intensificarea vaccinării reprezintă cea mai eficientă metodă de protecție împotriva infecției, inclusiv în ceea ce privește varianta indiană.
Deși a fost identificată în aproximativ 20 de țări până acum, există o foarte mare probabilitate ca varianta indiană să circule deja în mult mai multe, numai că lipsa sau inadecvarea programelor de supraveghere genomică fac imposibilă sau foarte dificilă identificare timpurie a acesteia.
Alături de vaccinare, realizarea unui program coerent de secvențiere genomică SARS-CoV-2 și de analiză a datelor, cu scopul de a identifica precoce variantele de interes și alte semnale de alarmă, reprezintă cheia controlului pandemiei. Altfel, vom fi mereu în situația de a reacționa abia după ce o variantă nouă și potențial periculoasă nu numai că a apărut, dar va fi și deja larg răspândită.