Despre cursa. Nici nu știu cu ce sa încep. In primul rând nu este um maraton oarecare. Este o cursa total diferită de clasicul maraton de asfalt, apoi legat de cursele de trail este unul dintre cele mai grele curse chiar dacă aparent se spune ca se aleargă la vale, nu e chiar așa. Intradevar, diferența de nivel dintre start si sosire este de aproximativ 1800 de m, cu trei portiuni de urcat unde ai o diferenta de nivel de aprox 900m. Însă ce face aceasta cursa atât de dificila este altitudinea la care se aleargă, peste 70% din cursa este la peste 4000 de m, EBC 5364m, Gorakshep 5140m, Lobuche Pass 5110m, Dugla Pass 4620m, Dingboche 4530m, Pherice Pass 4270m, Tengboche 3867m, si Namche Bazar 3440m, ultimii 7km sunt imposibil de alergat fiind in proporție de 90% o urcare abrupta care iti ia cca 2h. La toate acestea as adauga dieta, ca sa poti alerga acesta cursa trebuie sa te aclimatizezi, majoritatea alergătorilor vin cu cel puțin 1 luna mai devreme, unii care beneficiază de sponsori vin chiar mai devreme si fac alergări urcând la altitudini mai mari si înapoi. Mâncarea de care ai parte in tot acest timp se constituie din cartofi, orez si paste fierte atât de tare încât arata mai mult a terci. Fără proteine animală, laptele de iac nu este unul din cele mai hrănitoare. Cred ca de la începutul aclimatizarii mele si pana in ziua cursei am slăbit 6kg de la mers pe jos si dieta, doar in ziua cursei am consumat peste 4000 de calorii. Iar cireasa de pe tort este finalul procesului de aclimatizare, cele doua nopți pe care le dormi, vorba vine dormi, in cort in tabăra de baza la temperaturi de minus 10 grade, in cel mai fericit caz, cu ninsoare si umezeala multă, peste zi max 10 grade pe care o simti ușor diferit pt ca soarele, daca apare, arde foarte tare. Tot cortul este asezat pe ghețarul Kumbu practic oricât ai încerca sa pui ceva sub cort tot simti frigul de la gheata. Noaptea pe ghețar nu este neaparat linistita, nu de alta dar esti înaintea sezonului musonic si se declanșează frecvent avalanșe care ai spune ca nu te deranjează dar zgomotul, eee aici este altceva. Este atât de asurzitor încat te trezește din cel mai adânc somn pe care poti sa-l ai. Aceste avalanșele parca au un ceas, se declanșează undeva in jurul orelor 3 dimineața si sunt cam doua trei aproape una după alta. In final vine ziua cursei cand crezi ca esti pregatit. Ai studiat traseul l-ai filmat cu GoPro-ul din dotare, te uiți la filmulețe si așa mai departe. Doar ca tot peisajul stiut si filmat de tine parca nu mai e si te intrebi ce s-a întâmplat apoi iti aduci aminte de furtuna de dinainte de a ajunge in tabăra de baza care la altitudini mai joase au declanșat alunecări de teren care ti-au adus bolovani si alte ședimente pe drum peste care trebuie sa sari sau sa folosești alte tehnici de ocolire. Drumul tău mai este îngreunat de iaci si șerpași care urca pe aceeași cărare pe care tu încerci sa cobori, si nu este doar unul ci zeci. Cu toate acestea am terminat la total pe locul 49 iar international 13-lea din aproximativ 120 de participanți, onorabil zic eu. Va multumesc pentru sprijin si sms-uri. Nu uitati, campania nu se opreste aici, puteti trimite sms-uri in contiuare la 8844 cu mesajul “Spital”