Geografia favorabilă oferă Statelor Unite multe avantaje în raport cu rivalii, inclusiv libertatea de a face greșeli colosale, scrie Robert D. Kaplan, pentru The Economist, într-o secțiune dedicată invitaților speciali, a revistei britanice.

<< Erau acolo în carne și oase: veterani uscățivi ai războiului hispano-american din 1898, defilâd la câțiva metri distanță de mine la parada Memorial Day de pe Eastern Parkway, din Brooklyn, în 1958. Este una dintre cele mai vechi și mai vii amintiri ale mele din copilărie. Războiul hispano-american, care a început în Cuba și a condus la o sângeroasă și prelungită ocupație americană a Filipinelor, a anunțat apariția Statelor Unite ca putere mondială.

Baza acestei puteri era extrem de geografică. Hans Morgenthau, părinte fondator al „realismului” în relațiile internaționale, a numit geografia drept cea mai stabilă componentă a puterii naționale. America este un continent vast și bogat, bine dens prin râuri navigabile și cu o economie la scară mare cu acces la principalele linii maritime de comunicație și pe care oceanele o protejează de frământările lumii vechi.

Această geografie contează în continuare, în ciuda faptului că tehnologia a micșorat globul. În pofida patologiilor acestei lumi mai strânse și mai interconectate – terorismul, pandemiile virale, ransomware – America, spre deosebire de China, este autosuficientă în hidrocarburi. Are resurse de apă abundente și nu are vecini puternici și ostili. Granița sudică, cu gândul la care bocesc conservatorii americani, implică doar migranți săraci și nu pe soldații a două armate care se confruntă, ca la frontiera sudică a Chinei cu India.

Această geografie explică de ce America poate calcula greșit și eșua în războaie succesive, dar se poate recupera complet, spre deosebire de țările mai mici și mai puțin bine amplasate, care își pot permite o marjă mică de eroare. Astfel, poveștile despre declinul american sunt supraevaluate. Geografia a lăsat Americii o asemenea putere și o asemenea protecție încât, integrată într-o lume din ce în ce mai mică, țara nu poate să nu rămână într-o postură imperială, cu angajamente economice și militare îndepărtate în întreaga lume.

America s-ar putea retrage din intervențiile terestre nereușite din Orientul Mijlociu, dar forța sa maritimă și aeriană încă patrulează zone mari ale planetei, ca bastion al sistemelor de alianțe din Europa și Asia. Aceasta continuă indiferent de eșecurile sale din Irak și Afganistan. Scenele de haos de pe aeroportul din Kabul, pe măsură ce America ieșea, sunt izbitoare, dar în termeni strategici reprezintă mai mult imagine decât substanță. Amintiți-vă că, după căderea Saigonului, în 1975, Statele Unite au câștigat războiul rece.

Chiar și obsesia elitelor americane privind drepturile omului are o bază geografică, deoarece protecția oferită de oceane le-a făcut să fie suspicioase cu nemiloasa realpolitik, pe care o reclamă întotdeauna situația statelor cu granițe terestre nesigure. Țara încă are capacitatea de a se distanța și de a face judecăți morale în consecință.

Recompensa geografică de care beneficiază America îi oferă încă un avantaj împotriva adversarilor de mare putere. Acest lucru este valablil în ciuda amenințărilor interne. Acestea includ provocări din partea noii tehnologii la adresa coeziunii sociale a Americii și inegalitatea în materie de avuție, de care geografia nu poate apăra în totalitate (și care tulbură și alte țări, în special China și Rusia, care luptă pentru statutul de „mare putere”).

Globalizarea a inflamat diviziunile interne, deoarece americanii mai bogați au fost cuprinși într-o clasă cosmopolită universală, lăsând în urmă masa americanilor mai săraci. Iar rețelele sociale, spre deosebire de marile ziare din vremea lor, recompensează și atrag extremele, cu efecte otrăvitoare asupra stării de spirit a publicului și a partidelor politice. Provocările interne amenință acum puterea americană.

Problema este agravată de istorie. Ernest Renan, un filozof politic francez din secolul al XIX-lea, a scris că „Uitarea și … înțelegerea greșită a istoriei cuiva sunt factori esențiali în formarea unei națiuni; și astfel avansul studiilor istorice este adesea un pericol pentru naționalitate”. De fapt, o interpretare mitică și triumfalistă a trecutului a fost un element esențial pentru victoriile Americii în două războaie mondiale și în războiul rece.

Dar acum studiile istorice, prin dezvăluirea multor lucruri de care ar trebui să se rușineze America, forțează frontul de origine să redescopere patriotismul pe o bază diferită, în care cucerirea unui continent este încă acceptată, chiar și așa cum unele dintre metodele utilizate în acea cucerire îi umplu pe americani de remușcări. Ziua memorială din 1958, cu toți oamenii din jurul meu, în New York-ul liberal, care îi înveselea pe veteranii unui război imperial flagrant și inutil, este aproape de neimaginat astăzi.

Vasta geografie a țării, care se pretează la eterogenitate, ar putea de fapt să o ajute să domolească polarizarea care poate apărea dintr-o reinterpretare a istoriei naționale. Fondatorii Americii din secolul al XVIII-lea au proiectat anume un sistem adaptat la un continent slab populat și întins, unde era nevoie de multe zile pentru a călători dintr-o parte în alta a celor 13 state originale.

Fondatorii au fost conștienți de acest lucru în inventarea unui sistem de checks and balances, astfel încât noua capitală, Washington, să nu tiranizeze acele state variate și îndepărtate și astfel să permită flexibilitate în guvernare.

(Robert Frost a scris chiar o poezie, „The Gift Outright”, citită la inaugurarea lui John F. Kennedy, despre asocierea mistică dintre primii coloniști ai Americii și noul lor pământ: „Așa cum era, așa cum va deveni”).

Această geografie a prezentat, de asemenea, disponibilitatea unui teren accesibil, care a constituit sursa originală a optimismului și neprieteniei poporului american față de elite și aristocrații. Întreaga noțiune de frontieră, așa cum explica, în 1893, istoricul Frederick Jackson Turner, se baza pe un vast continent cu suficient teren pentru toată lumea. O egalitate dură între cetățeni era inerentă peisajului abundent și bine străbătut de ape al Americii.

Acesta este motivul pentru care americanii cer acum restabilirea clasei de mijloc și le cer politicienilor acțiune. Vor să atenueze diviziunile economice puternice ale țării. Acest lucru, la rândul său, poate contribui la atenuarea celor politice și rasiale – și poate preveni deriva către o plutocrație concentrată în câteva coduri poștale.

Rețineți că puterea este relativă. Tensiunile interne ale Americii sunt în aer liber, în timp ce China și Rusia sunt mai opace. Iar geografiile lor sunt mai puțin norocoase. China are granițe dificile și recurge la opresiune extremă pentru a-și gestiona minoritățile etnice și religioase. Rusia este o putere terestră nesigură, cu puține granițe naturale, predispusă astfel la invazii de-a lungul istoriei: acesta este motivul profund și nedeclarat al agresiunii ruse.

Mai mult, China și Rusia sunt mult prea dependente de un singur om la vârf, iar autocrațiile lor inflexibile maschează clivaje sociale și economice profunde în imensele lor peisaje continentale. Astfel, ne concentrăm prea mult asupra punctelor forte ale celor trei mari puteri. Dar toți ar putea slăbi în felul lor, creând o lume mai anarhică.

De obicei, influența ordonatoare a marilor puteri și imperii a limitat haosul. O întrebare ar putea fi: care dintre marile puteri va/vor slăbi într-un ritm mai rapid decât celelalte? Stăpânirea schimbării poate decide lupta marilor puteri. Care dintre ele are flexibilitatea încorporată în structurile lor politice? Democrația americană, pe cât de neregulată și problematică este, a demonstrat o tendință istorică de a se adapta și de a se reinventa, mai mult decât alte sisteme mari.

Terenul vast mare și bine dotat al Americii este cu siguranță de ajutor într-un mediu protecționist de tipul podului ridicat. Cu toate acestea, țara are în continuare nevoie de aliați și mijloace de descurajare credibile într-o lume mai mică și claustrofobă, în care Rusia amenință Ucraina și China amenință Taiwan. Avantajul geografic nu poate rezolva fiecare problemă. Ea reprezintă, după cum spunea Morgenthau, o componentă crucială a puterii, printre altele. Cu toate acestea, cea mai norocoasă geografie cunoscută vreodată oferă încă lecții de speranță considerabilă. >>

_______________

• Robert D. Kaplan este Robert Strausz-Hupé Chair in Geopolitics la Foreign Policy Research Institute in Philadelphia, Pennsylvania. Este autorul a 19 cărți, cea mai recentă fiind „The Good American: The Epic Life of Bob Gersony, the American Governmentest Greatest Humanitarian” (Random House, 2021).

www.universul.net