de Radu Craciun

Traditional, inflatia a fost asociata indeobste ratelor inalte de crestere economica, care au dus la rate mici ale somajului. Pe culmile de crestere al ciclului economic, cererea este din ce in ce mai greu satisfacuta de producatori, care se confrunta cu o capacitate limitata de productie si cu lipsa fortei de munca, somajul fiind scazut. In aceste conditii, diferenta dintre cerere si oferta duce la o crestere generalizata a preturilor, adica la inflatie. Este momentul in care bancile centrale intervin pentru a pune piciorul pe “frana” economiei prin cresterea dobanzilor. Este un demers care actioneaza pe doua directii. Pe de o parte, face creditele mai scumpe, iar pe de alta parte, descurajeaza comportamentul consumerist si incurajeaza economisirea. Astfel, economia este adusa la o rata de crestere sustenabila, iar inflatia revine sub control.

Sursa: » Un nou risc la orizont: stagflatia (http://www.raducraciun.ro/un-nou-risc-la-orizont-stagflatia/)