Mereu și mereu revin la trecut și la istorie. Pentru că acolo regăsim reperele morale care ne dau putere și ne luminează calea înainte, cu atât mai mult în bezna acestor zile. Acum 94 de ani, pe 24 noiembrie 1927, Ion I.C. Brătianu s-a stins din viață. Este înmormântat la Florica, într-o simetrie perfectă cu tatăl lui, Ion C. Brătianu, părintele fondator al României moderne și al Partidului Național Liberal, revoluționar pașoptist și artizan al independenței naționale. Unii spun că nu l-a egalat, alții că l-a întrecut. Oricum ar fi, Brătianu tatăl și fiul sunt cei mai mari oameni de stat pe care i-a avut România modernă. Ionel Brătianu a fost premier cinci mandate și a jucat cu măiestrie rolul principal în desăvârșirea Marii Uniri și în negocierile cu Aliații. Nu s-a oprit acolo, ci a zidit la temelia României Mari: marea reformă agrară din 1921, Constituţia de la 1923, reforma administrativă din 1925.A murit fulgerător, la numai 63 de ani, fiind Prim-Ministrul în funcție. L-a plâns o țară întreagă, parcă intuind că România urma să se scufunde într-o mare neagră de lacrimi amare, culminând cu pierderea Basarabiei și Bucovinei de Nord și deceniile toxice de comunism. Consecințele le resimțim până în ziua de azi. A murit în casa lui din centrul Bucureștiului, un loc despre care v-am mai vorbit. Un loc în așteptarea unor zile mai bune – așa cum e și țara pe care Brătianu a pus-o mai presus de orice. Ce mai știm despre Ionel Brătianu? Avea răbdare și lua deciziile numai după multe calcule, un veritabil inginer. Aceste calități au făcut posibilă intrarea României în Primul Război Mondial exact la momentul potrivit: nici prea devreme, pentru că armata noastră nu era capabilă să susțină un conflict prelungit; nici prea tarziu, pentru că atunci nu am fi putut cere Marea Unire. E greu de ales dintre cuvintele de referință spuse sau scrise de Ionel Brătianu de-a lungul excepționalei sale cariere în slujba românilor. Mie acestea mi-au dat și îmi dau putere în cele mai grele clipe: “Nu-mi pasă de pietrele ce mi se aruncă în viață, îmi pasă de piatra ce se va pune pe mormântul meu”.